Pentru crestini, pasca este cea mai importanta coptura rituala a Pastelui. Ea se face din faina de grau de cea mai buna calitate, cernuta prin sita deasa. Cel mai adesea, pasca are o forma rotunda, pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde.
Joia Mare este ziua in care, de regula, se prepara cele mai importante copturi pascale: pasca, cozonacii cu mac si nuca si babele coapte in forme speciale de ceramica. Aluatul dospit se pune in tavi speciale pentru pasca, dupa care, de jur imprejur, se aseaza aluatul impletit din doua sau trei sucituri, avand la mijloc o cruce, si se lasa totul la crescut. In momentul in care se pune in cuptor, femeile de la tara fac semnul crucii cu lopata pe peretii cuptorului, spunand: ”Cruce-n casa,/ Cruce-n piatra,/ Dumnezeu cu noi la masa,/ Maica Precista pe fereastra”.
Pasca si cozonacii se mai pot prepara si in Sambata Mare, din ajunul Sfintelor Pasti, fiind duse, apoi, la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite. Adevarata pasca este o paine care se taie in bucatele mici, se pune in pachetele si se duce la biserica pentru a fi sfintita. La sfarsitul slujbei de Inviere, preotul imparte tuturor bucatile de pasca stropita cu aghiazma, care sunt duse acasa si pastrate pentru a-i face pe credinciosi partasii binecuvantarii lui Dumnezeu, avand puterea de a alunga bolile si necazurile, intrucat semnifica sacrificiul lui Iisus Hristos.
Legenda spune ca, in timp ce predica impreuna cu apostolii, Iisus a fost gazduit de un om foarte primitor care le-a pus in traista, la plecare, paine pentru drum fara stirea lor. Intrebandu-l pe Hristos cand vor fi Pastile, Mantuitorul le-a spus ca atunci cand vor gasi paine in traista. Cautand apostolii au gasit in traista ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pasca.
Altadata, cojile oualor folosite la pasca nu se aruncau si nici nu se ardeau. Ele se strangeau cu multa grija intr-un vas special si se aruncau in Sambata Pastelui pe o apa curgatoare, crezandu-se ca, astfel, gainile si puii aveau sa fie paziti de uliu peste vara. Se mai credea ca, in felul acesta, se dadea de stire Blajinilor – popor mitic care traia sub pamant – ca se apropie cea mai mare sarbatoare a crestinilor.