Să nu credeți acum că, în toată această bucurie și lumină sfântă, cozonacul nostru, cel de toate zilele, apare într-o aureolă de unicitate tipic românească. Nicidecum! Cozonacul se săvârșește pe o zonă mai largă, peste Carpați, peste Dunăre, peste Tisa și Nistru! Dar parca nicăieri nu are farmecul de acasă.
Cum spuneam de Paștile trecute, în fiecare an vom povesti despre câte un “cozonăcel” specific fiecărei zone istorico-tradiționale a patriei-mumă!
Astăzi, firește, a venit rândul celui Cozonac muntenesc!
Neavând pretenția absurdă că numitul cozonac muntenesc este mai bun, mai aromat, mai savuros decât alții, rămânem totuși înlăuntrul unei rețete fascinante, de o opulență aproape exotică, prilej deosebit de gustos de prăznuire a jertfei lui Hristos.
Așa cum se cuvine, luăm aminte mai întâi de ingredientele necesare.
Ingrediente:
- – 15 ouă
- – 1 baton vanilie
- – 1 litru lapte
- – 1 păhărel untdelemn de bună calitate
- – 3 kg (maxim 4) de făina extra
- – 3-4 păhărele cu unt topit călduț
- – 1 păhărel cu rom alb
- – 3-4 lingurițe rase de sare
- – 100 g drojdie
- – 100 g cacao
- – o mână de nucă rasă
- – 200 g rahat (de cel turcesc)
- – 1,2 – 1,5 kg zahăr tos
Pentru săvârșirea cozonacilor trebuiesc socotite aproximativ 12 ore și-o sticlă de vin bun! Asta înseamnă, dragilor, că este bine să fie pregătite toate decuseară și să ne luăm de “treabă” cu noaptea-n cap! Vinul, vom vedea ce rol are în toată această ecuație!
Păi… hai!
Grijim de spargem decuseară ouăle, gălbenușurile le punem deoparte, iară albuşurile, mă rog, om face altceva din ele, pentru că, momentan, nu sunt de nici un folos.
În gălbenușuri punem sarea, amestecăm oleacă și dăm la rece. Bem un pahar de vin, maxim două, și ne culcăm cu gândul la cozonaci.
Dimineața la 4 (mă rog, vorba vine… da’ eu mă trezesc odată cu găinile), nu vă duceți la sticla de vin, ci puneți într-un vas potrivit, foarte curat, două mâini de făină (cam jumătate de kilogram), făină pe care o opăriţi cu lapte clocotit.
Amestecăm cu un mai sau lopățică de lemn și apoi batem vârtos până când obținem o compoziție omogenă, fără cocoloașe.
După ce s-a răcorit, adăugăm drojdia (fărâmițată într-un castron adânc și frecată bine cu 2-3 linguri de zahăr). Omogenizăm iară, acoperim cu un șervet curat și dăm la loc călduț, să mai crească.
Cât timp crește plămada noastră, rostuim un lighean mare (susceptibil de a fi suficient de încăpător pentru a frământa în el), apoi strecurăm prin sită gălbenușurile de ou în lighean.
Batem vârtos şi gălbenușurile, adăugăm romul și, iară, batem, batem, batem, adăugăm vanilia tocată mărunt și, iară, batem, batem, batem, de zici că se sfârșește lumea.
După ce ne doare mâna de-atâta bătut, bem un vin! Merităm!
Gata și cu vinul, începem a frământa, punem peste “bătătură” făină puțin câte puțin, amestecăm, frământăm, până ce toate se omogenizează. Apoi frământăm cu pumnii strânși, până ce obținem un aluat potrivit de moale.
Cântărim făina rămasă, ca să știm câtă a încăput în aluat, apoi adăugăm zahărul și untul topit după proporția 300 g zahăr la 1 kg făină și un pahar și-o leacă de unt.
Încorporăm treptat mai întâi zahărul, apoi untul și untdelemnul, întorcând mereu aluatul pe aceeași parte.
Frământatul îi musai să dureze 2 ceasuri!
Punem aluatul la crescut, tot la loc călduț, și lăsăm 2-3 ore să crească frumos, timp în care putem să mai bem un pahar de vin. În total, trei! Sau patru?
Pregătim formele, unse bine cu unt, și așezăm în ele coca în care înfășurăm cacao cu zahăr și bucăţele de rahat, după care le lăsăm acoperite (tot la loc călduț), să mai crească.
Cât timp crește coca în forme, pregătim cuptorul. Când s-a încălzit bine, ungem cozonacii cu ou bătut, presărăm cu zahăr granulat și nucă rasă, apoi dăm la cuptor o oră, cel mult o oră și-un pătrar.
Odată epuizat intervalul de coacere, scoatem cozonacii (de-acum făloși nevoie-mare), îi culcăm cu tot cu formă pe-o parte, pe-un fund de lemn. După două, trei minute, îi scuturăm binișor și, iată, ies singurei din formă, deci îi așezăm pe fund de lemn și-i acoperim cu grijă să nu se turtească sau încruzească.
Lasăm măcar un ceas la odihnă, apoi, atunci când sunt bine răciți, îi învelim în hârtie cerată și așezăm peste ei un șervet.
Gata! Cozonac muntenesc, rețetă fascinantă, de o opulență aproape exotică, prilej deosebit de gustos de prăznuire a jertfei lui Hristos.
La orice praznic, vinu-i nelipsit, așa că, dragilor, cătați să vă îndestulați cu un vin expresiv şi echilibrat, cu o linie aromatică susţinută, o îmbinare reuşită a „3 trandafiri bahici” în care Merlot-ul oferă prospeţimea şi fructuozitatea, Cabernetul – virtuozitatea şi expresivitatea, iar Feteasca Neagră, rotunjimea şi echilibrul.
Tres Rosae! De Măcin! Alcovin Măcin!
S-aveți poftă!