Muzeul Brailei si Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi va invita astazi, 16 aprilie, de la ora 17:00, la Casa Memoriala “Panait Istrati” din Gradina Publica, la lansarea cartii “Adevarata tragedie a lui Panait Istrati”, de Eleni Samios Kazantzakis. Evenimentul este organizat de Muzeul Brailei, cu ocazia implinirii a 78 de ani de la trecerea in nefiinta a scriitorului Panait Istrati.
Tot cu aceasta ocazie va avea loc vernisajul expozitiei de grafica “Panait Istrati”, a artistului plastic Ovidiu Dumitru, la care participa Dolores Toma, Lucian Chisu, Ovidiu Dumitru, Ionel Candea, Viorel Coman, Vasile Datcu. Moderatorul intalnirilor va fi Zamfir Balan, directorul adjunct al Muzeului Brailei.
Casa Memoriala Panait Istrati a fost infiintata cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati (1884 – 1935), nascut in Braila. Se afla intr-o cladire construita la sfarsitul secolului al XIX-lea, cu destinatie administrativa (Casa Gradinarului). Expozitia prezinta publicului manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, carti cu autograf, editii rare, editii princeps, fotografii-document, obiecte care au fost cumparate in cea mai mare parte de la ultima sotie a scriitorului Panait Istrati, Margareta Istrati.
Panait Istrati s-a nascut in Braila, ca fiu nelegitim al unei spalatorese, Joita Istrate si al unui contrabandist grec. A copilarit in Baldovinesti, a terminat sase ani de scoala primara, doi fiind nevoit sa-i repete. Ca si Maxim Gorki, scriitorul rus si apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, si-a castigat existenta ca ucenic al unui carciumar, al unui brutar si al unui vanzator ambulant. In acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a cazut in mana. Hoinarelile l-au purtat prin diferite orase: Bucuresti, Constantinopol, Cairo, Napoli, Paris si Zürich.
Primele incercari literare dateaza din 1907, cu preponderenta facand publicistica in presa muncitoreasca din Romania, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina in revista Romania muncitoare. Intre 1910-1912 isi publica, in aceeasi revista, primele povestiri: Mantuitorul, Calul lui Balan, Familia noastra, 1 Mai. Colaboreaza si la alte ziare: Viata sociala, Dimineata, Adevarul. Se apropie de cercurile socialiste.
Traind in saracie, bolnav si singur, a incercat sa se sinucida in 1921 pe cand se ducea la Nisa, dar a fost salvat. I-a scris o scrisoare lui Romain Rolland, scriitor foarte influent in acea epoca; acesta i-a raspuns imediat si povestirea Chira Chiralina a fost publicata in 1923, cu o prefata semnata chiar de Rolland. A publicat romanele: (Ciulinii Baraganului), Les récits d’Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).
In 1927 a vizitat Moscova si Kiev (si a asistat chiar la filmarea unui film despre calatoria sa acolo). In 1929 a calatorit din nou in Rusia sovietica si a scris cartea „Vers l’autre flamme”. (tradusa in limba engleza sub titlul „The Confession of a Loser”). Antologia respectiva „Vers l’autre flamme” cuprinde nu doar textul „Confesiunii unui invins” al lui Istrati, ci si alte scrieri. Dupa ce a publicat cartea, prietenii sai comunisti l-au considerat fascist.
In 1930 se reintoarce definitiv in tara. Aici publica in 1933 eseul „L’homme qui n’adhère a rien”, in care se contureaza atitudinea sa in privinta independentei. Chintesenta acestui eseu ii atrage vehemente contestari.
A fost tratat de T.B.C. in Franta la Nisa si apoi a revenit la Bucuresti. Izolat, singur si demoralizat, a murit la sanatoriul Filaret. Prozele si romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia sa o cunoasca de aproape, si mirificele tinuturi ale Brailei natale, Delta Dunarii, un amestec de rase si religii, si orasele din Europa prin care a trecut de-a lungul vietii, in cautarea fericirii. Opera lui Panait Istrati, scrisa in limba franceza a fost tradusa in peste 30 de limbi.
