Este greu să alcătuieşti o salată şi apoi să pretinzi că, dintre toţi, tu ai reţeta cea mai bună, cea mai completă, cea mai „grasă”, „frumoasă” şi… în fine, enumerarea poate continua relativ la infinit.
Singura salată pe care o cunosc, în schimb, ca fiind originală la extrem este legendara salată Olivier, cunoscută şi sub numele de „Salata rusească”, o reţetă acum pierdută şi imposibil de recompus. „Decesul” celebrei salate a avut loc odată cu moartea creatorului ei şi închiderea fabulosului restaurant Ermitaj în 1905.
Dar, fireşte, nu despre asta vorbim!
O salată ce depăşeşte arealul în care a fost pentru prima dată facută va suporta, inevitabil, modificări, unele chiar de substanţă, fie în funcţie de ingredientele aflate la îndemâna „săvârşitorului”, fie în funcţie de specificul zonei, fie ţinând de obiceiurile culinare ale grupului uman în care este prezentată.
Asta numesc eu a fi axioma salatelor!
Salata grecească!
În raport cu axioma mai sus descrisă, nu voi pretinde că este salata cu caracter nec plus ultra, ci doar una din numeroasele variante de salată grecească care coexistă cu noi pe faţa pământului.
Important este, în opinia mea, că aceasta conţine reperele perene ale unei salate greceşti, respectiv roşiile, brânza, castravetele, măslinele, uleiul de măsline şi zeama de lămâie.
E suficient?
Apreciez că da!
Haideţi să vedem ingredientele necesare pentru o Salată grecească, pe care, cat se poate, voi încerca s-o fac cât mai originală:
- 20 roşii cherry
- 1 castravete
- 400 g brânză (pentru acurateţe – feta, dar eu am folosit pentru un plus de savoare brânza cu mucegai nobil şi piper verde)
- 4 linguri de ulei de măsline extravirgin
- ½ lămâie
- 12 măsline verzi
- piper
- sare de mare
Dragilor, fireşte că nu-i un capăt de ţară să alcătuim o salată, ba chiar este mai uşor decât pusul pâinii la copt (atunci când ştii cum se pune pâinea la copt), asa că procedam astfel:
– spălăm roşiile cherry, le tăiem în două şi le aşezăm într-o salatieră;
– spălăm şi castravetele, îl tăiem pe jumătate, iar jumătăţile le feliem la o grosime de 1 cm.
Adăugăm peste roşii.
Tăiem brânza în bucăţi rentagulare, nu foarte mari, dar nici foarte mici şi, fireşte, le adăugam şi pe ele în salatieră.
Stropim din belşug cu ulei de măsline, dăm un praf de sare de mare, adăugăm zeamă de la o jumătate de lămaie, adăugăm şi măslinele, apoi râşnim piper negru.
Amestecăm şi – atenţie! – numai dacă mai este nevoie dăm tuşa finală din sare.
Montăm pe platou sau în boluri individuale şi servim imediat cu pâine de casă cu coaja crocantă.
Dragilor, s-aveti poftă!
Şi un scurt şi cuprinzător sfat al lui Epictet:
Bagă de seamă să nu te bucure numai mâncărurile îngrămădite în burtă, ci şi buna dispoziţie adunată în suflet!
www.maitre.ro