Muzeul Brăilei „Carol I” – Secţia „Ştiinţele Naturii” (Parcul Monument) vă invită la o nouă fotoexpoziție cu tema Viața fără apă, deschisă pentru public în perioada martie-mai 2021. Program: Miercuri-Duminică: 9.00 – 17.00. Luni și marți: închis.

Expoziția prezintă modalitățile prin care anumite specii animale și vegetale reușesc să supraviețuiască în condiții extreme de viață, cum ar fi cele din pustiurile zonelor deșertice.

„În ținuturile aride, lupta pentru supraviețuire este o cursă continuă iar lipsa apei și condițiile vitrege își pun pecetea pe structura și habitatul general. Adaptările formelor de viață la insuficiența apei în deșert sunt din cele mai diverse, atât din punct de vedere morfologic, cât și fiziologic sau comportamental. Acestea tind să reducă la minimum pierderile de apă şi să folosească la maximum resursele externe sau interne de umiditate.

În deşerturile zonelor subtropicale şi tropicale, în procesul de evoluţie şi adaptare la condiţiile aride, s-a format tipul de plante tropicale scunde, vivace, suculente, cu tulpini cărnoase sau cu frunze suculente. Aceste plante trăiesc în toată perioada de uscăciune numai pe seama rezervelor de apă acumulate pe timpul ploilor în ţesuturi.

O altă trăsătură dintre cele mai caracteristice ale adaptării plantelor la condițiile aspre din deșert, care s-a format în decursul unei perioade lungi de adaptare, este capacitatea lor de a-și scurta durata vegetației sau de a trece în stare de anabioză.

Și în ceea ce privește viețuitoarele din deşerturi, evoluția este strâns legată, mai mult ca oriunde, de sezonul ploios, respectiv, de stadiul de dezvoltare a vegetaţiei. Dezvoltarea in­tensivă a vegetaţiei, determină după primele ploi o înmulţire ra­pidă a ierbivorelor, dar mai ales a insectelor polenizatoare şi fitofage, care în restul anului rămân în diapauză, urmate de insectivore, ro­zătoare şi de carnivore.

Numeroase animale deşerticole sedentare nu beau deloc apă, procurându-și necesarul de fluide din plantele suculente cu care se hrănesc sau din seminţe (unele rozătoare). Păsările şi insectele se satură cu roua ce se strânge dimineaţa pe frunze sau cu puţina apă din fructele arbuştilor, iar mamiferele carnivore îşi potolesc setea doar cu sângele prăzii.

Absenţa copacilor în deşerturi, adesea şi a vegetaţiei arbustive, determină animalele de talie mică să-şi construiască adăposturi în pământ, unele trecând astfel la un mod de viaţă nocturn. Unele animale din deşerturile calde, în special rozătoare, estivează (somn prelungit în cursul lunilor de vară), iar cele din deşertu­rile temperate, în anotimpul friguros de iarnă, hibernează, limitându-și astfel pierderile de apă și de energie.

Pentru animalele de talie mare însă, lupta cu temperaturile ridicate și lipsa apei este mult mai dură. Vara, în timpul zilei, suprafaţa solului se încinge atât de puternic încât unele dintre acestea pier prin supraîncălzire.

Deşi la prima vedere deşertul nu pare a fi prielnic formelor de viaţă, totuşi acesta e populat de sute de neamuri de vietăţi, a căror existenţă ciudată se desfăşoară după legile aspre ale împărăţiei de nisip”. spune Nicolae Onea, șef secție „Științele Naturii”

Distribuie postarea
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •