Interviu cu preşedintele Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sud-Est.
ProBrăila:
Festivalul Antares a devenit unul de tradiţie. La sfârşitul lunii mai urmează o nouă ediţie. Care au fost începuturile lui, de unde a pornit ideea şi care au fost dificultăţile prin care aţi trecut până a ajunge în acest punct?
Corneliu Antoniu:
Ideea unui festival de literatură în zona Galaţi-Brăila m-a bântuit demult, dar înainte de 1989 mi-a fost imposibil să o realizez. În 1997 m-am întors în ţară din Belgia, unde am avut azil politic, şi-am înfiinţat revista de cultură Antares. Un an mai târziu avea loc prima ediţie a acestui festival – „Serile de literatură ale revistei Antares Galaţi Brăila”, care a ajuns astăzi la a 15-a ediţie, devenind un brand cultural al zonei de Sud-Est a României, şi nu numai. Entuziasm postrevoluţionar! Dificultăţi au fost multe şi încă nu s-au sfârşit. Cel mai greu a fost să-i conving pe culturnicii obişnuiţi cu “Cântarea României”, care şi astăzi încercă să ne subordoneze destinele, că acest spaţiu cultural merită o cu totul altă reprezentare spirituală. Între timp, proiectul nostru a căpătat noi dimensiuni cuprinzând şi judeţele Buzău şi Tulcea.
ProBrăila:
Brăila a figurat mereu în programul Festivalului. Aveţi viziunea unui mare centru cultural Brăila-Galaţi?
Corneliu Antoniu:
Primul vizionar al acestui posibil megalopolis a fost Laurenţiu Ulici, care a şi prezentat un proiect în acest sens prin anii 97-98 în sala mare a Prefecturii din Galaţi. Noi chiar am conceput acest proiect cultural încă de la început pentru zona Galaţi-Brăila, zonă care a dat mari personalităţi în istoria culturală a ţării nostre, dar în care, din păcate, nu s-a făcut mai nimic pentru a o impune. Cu siguranţă că viitorul ne aparţine. Este imposibil să nu fii pătruns de farmecul permanent al Brăilei. Puţine oraşe din ţară respiră literatura aşa cum o face Brăila şi brăilenii vechiului port, cu cântecele şi legendele lui proverbiale. Parcă de la fiecare colţ de stradă te priveşte Perpessicius, Mihail Sebastian, Mihu Dragomir, Panait Istrati sau Fănuş Neagu.
ProBrăila:
O serie de brăileni ataşaţi fenomenul cultural au pornit un demers pentru convingerea autorităţilor brăilene de a depune candidatura Brăilei pentru Capitală Culturală Europeană. Mai toţi văd această candidatură din perspectiva unei uniuni culturale cu Galaţiul. Dumneavoastră cum vedeţi lucrurile?
E o iniţiativă extraordinară, cu mari şanse de reuşită. Nu înţeleg de ce ar trebui convinse autorităţile în acest sens. E timpul unui orgoliu comun constructiv şi spectaculos, iar Brăila merită cu prisosinţă acest titlu. Uniunea culturală dintre Galaţi şi Brăila s-a produs demult în conştiinţa mea. Sper ca şi în conştiinţa lor (edililor) să aibă loc această mutaţie. Dar candidatura Brăilei la titlul de Capitală Culturală Europeană nu trebuie să se producă neaparat în urma unei uniuni culturale cu Galaţiul. Ce recomandă Brăila la acest titlu ţine în primul rând de personalitatea culturală a Brăilei, de substanţa şi farmecul ei împătimit de cultură. Toţi vom susţine acest lucru în speranţa că îmbrăţişarea celor două oraşe, autentică, va deveni realitate istorică. Dar totul se va întâmpla atunci când primăriile celor două oraşe se vor întoarce hotărât spre cultură, când puterea economică reunită va face posibilă alocarea de fonduri pentru acest deziderat. Aşa cum o face Sibiul, Iaşiul, Clujul sau Bucureştiul, ca şi multe alte oraşe din ţară pentru care cultura nu înseamnă bifarea unei activităţi din agenda politică.
ProBrăila:
Aveţi o experienţă prodigioasă în ceea ce putem numi administrarea fenomenului cultural – aţi înfiinţat filiala Sud Est a Uniunii Scriitorilor din România, organizaţi un festival literar remarcabil, editaţi o revistă excelentă, aţi pus pe picioare o editură. De unde trebuie început ca Brăila şi Galaţiul să iasă din conul de umbră în care se află acum?
Corneliu Antoniu:
De la noi. Lipsa de solidaritate intelectuală a creat premizele unei literaturi întâmplătoare, de proastă calitate, şi a unei critici cointeresate. O literatură inutilă umple rafturile şi tarabele. O critică partizană şi inconsecventă alungă din istorie personalităţi proeminente pentru a face loc unor lichele cu pretenţii culturale.Trebuie recreată această lume în care conduc răgăliile. Asta ca să răspund la ultima parte a întrebării, care nu se referă la valorile culturale incontestabile pe care le-a dat totuşi literatura de azi, din păcate din ce în ce mai puţine…