Dragilor, iacă a venit timpul să trecem și la o etapă ceva mai rustică, în ceea ce privește săvârșirea unui borș pescăresc autentic, așa că astăzi vom face o „vorbire” despre un minunat borş de peşte, tocmit la „cazan” de 30 de ocale, cu pirostrii, la foc de salcie și atmosferă veselă.
Până la urmă, ocazional, este neapărat necesar să facem și câte o „aroganță” din când în când, pentru că în asta constă bucuria vieții, nu luăm cu noi nici mașini, nici „căși”, nici parale, nici altfel de acareturi, dar rămânem mereu cu amintirile frumoase.
Ei bine, un astfel de borş de peşte, tocmit la apă, pe minunatul mal al Dunării, musai cu apă de „gârlă”, decantată și fiartă cuviincios, bate de departe orice alcătuire similară făcută în intimitatea „cuhniei” personale. Şi nu este chiar un lucru inexplicabil, întrucât la rezultatul final concură, cumulat, mai mulți factori: atmosfera, peștele proaspăt, caracterul rustic al „manoperei” și, nu în ultimul rând,… cazanul!
Spuneam de 30 ocale, așa că tot să pui în el, mai dragă, vorba unui clasic în viață, specialist în ape, sinergia faptelor și meandrele concretului.
Deși ‘ăst Bors de peşte nu diferă fundamental, din punct de vedere al ingredientelor necesare, de alte zemuri surori întru pește, modul de pregătire și atmosfera determină unicitatea perenă a unei astfel de alcătuiri.
Mulți se laudă că fac borșuri pescăreşti mai mult sau mai puțin de poveste şi fiecare are poate un mod specific de pregătire, dar cel mai important lucru, în opinia mea, este ca săvârșirea lui să se facă cu dragoste.
Dragoste de tradiție, dragoste de țară și natură, respect pentru comeseni, respect pentru ingredientele folosite și pentru natura înconjurătoare.
Dragilor, părăsind aceste consideraţii folclorico-filosofice-gastronomice, putem certifica cu strășnicie că borşul de peşte la cazan este unul dintre cele mai bune preparate din „specia” lui, nu se compară cu nimic altceva, așa că vă invit respectuos să luăm aminte, în cele ce urmează, la metoda de săvârșire a lui, chiar dacă nu toți deținem „logistica” necesară (pentru că, dacă n-ai „utilajul” necesar, nu iasă…). Măcar să cunoaștem îndeaproape pașii necesari, pentru că nu se știe niciodată, așa cum pohta vine mâncând, mâine-poimâine vă cumpărați și cazan, și ”chirostrii”, și dați şi fuga la baltă după pește…
Hai să vedem pentru început ingredientele necesare…
Ingrediente:
- 1 crap proaspăt de vreo 4 ocale
- 1 somn proaspăt de vreo 2 ocale
- ½ kg morcov
- ½ kg telină
- ½ kg ceapă
- ½ kg ardei gras
- 1 kg roșii zemoase
- 1 kg cartofi
- 3 litri borș de putină
- Sare
- Piper
- 2 legături leuștean verde
- Lemn uscat de salcie (nu se pune în borș, dragilor!)
Săvârșirea nu-i chiar floare la ureche, dar nici extraordinar de grea, așa că procedăm astfel…
Faza 1. Alegem locul, facem focul, montăm cazanul și adăugăm 10 litri apă de „gârlă” decantată. Lăsăm la fiert molcom vreo 30 minute.
Faza 2. Cât se „sterilizează” apa, procedăm firește la curățarea și porționarea peștelui, nu mai reluam procedeul pentru că îl găsim tratat „in extenso” la Curatarea pestelui-Tehnica de baza şi Taierea pestelui-Tehnica de baza, păstrând bucățile cărnoase, pentru un grătar de pește, de care vom povesti cu altă ocazie.
Odată curățat și porționat, îl sărăm cuviincios și apoi îl lăsăm la vremelnică odihnă.
Faza 3. Spălam, curățăm și tăiem legumele. Mai mare, mai mic, în funcție de preferințele fiecăruia.
Dragilor, practica arată că manopera asta face o grozavă sete, așa că o putem stinge cu cevașilea Aligote de Măcin, așa… ca să nu stăm cu gura uscată.
Și mai „vârâm” un lemn pe foc… și trecem la …
Faza 4. Punem la fiert legumele tocate, cu sare suficientă, acoperim cazanul cu capacul și lasăm la fiert măcar 30 minute, până ce-s moi cartofii și morcovul.
Gustăm din fiertură, apoi adăugăm borșul și lăsăm 5 minute să clocotească.
Faza 5. Cea mai importantă. Adăugăm în fiertură bucățile de pește, pecetluim cu capac cazanul și lăsăm să „undească” 15-20 minute, până ce peștele se ridică la suprafață. Gustăm borșul, dregem din sare (dacă mai este cazul) și piper, apoi presărăm leușteanul tocat mare, deasupra.
Dragilor, suntem deja la final!
Apoteotic, e adevărat, așa că „omorâm” flacăra de sub cazan și lăsăm 15 minute să se pătrundă de arome.
Cum spuneam, un Aligote de Măcin este sprijin de nădejde setei noastre.
Punem de mămăligă, rostuim ardei iute din cel pişcăcios nevoie mare, scoatem bucățile de pește pe platou (ca la artel) și turnăm din zamă în blide de lut.
Dragilor, s-aveți poftă și, dacă nu v-o place, să-mi ziceți!