Culturile timpurii de rapiţă pot contribui la creşterea populaţiilor de bondari în rândul culturilor ulterioare de floarea-soarelui din suprafeţele învecinate, determinând, astfel, o productivitate mai mare şi o recoltă mai de calitate.
Este cât se poate de cunoscută importanţa polenizatorilor în agricultură. Ei sunt esenţiali în producţia vegetală şi pot determina creşterea randamentului culturilor, precum şi calitatea acestora.
În ultima vreme, însă, specialiştii au tras un semnal de alarmă cu privire la populaţiile de polenizatori în scădere din regiunile agricole. Ei sunt de părere că o mai bună gestionare a suprafeţelor agricole este esenţială pentru conservarea polenizatorilor şi a serviciilor pe care le furnizează agriculturii.
Pornind de la aceste premise, un grup de cercetători din Bavaria (Germania) a demarat o investigaţie pentru a afla cum variază populaţiile de polenizatori în culturile agricole şi care sunt factorii care determină această variaţie. Astfel, au fost studiate 16 loturi de teren agricol cultivate, în sistem intensiv, cu rapiţă (care înfloreşte de la sfârşitul lunii aprilie până la începutul lunii iunie) şi floarea-soarelui (care înfloreşte în lunile iulie şi august). Suprafeţele agricole mai cuprind, pe alocuri, sau sunt înconjurate de habitaturi seminaturale (îndeosebi păşune, margini de pădure, garduri vii, terenuri necultivate şi livezi).
Rezultatele studiului au arătat că, prin cultivarea de rapiţă în loturile de teren agricol analizat, a crescut populaţia bondarilor din culturile de floarea-soarelui vecine. Cel mai mult au crescut populaţiile de bondari în culturile de floarea-soarelui din loturile care curpindeau, totodată, suprafeţe mari de rapiţă (peste 7,5% din suprafaţa totală a lotului), precum şi habitaturi seminaturale semnificative (peste 6% din suprafaţa agricolă).
Habitaturile seminaturale au avut un rol foarte important în creşterea populaţiilor de bondari deoarece au servit drept loc de cuib pentru colonii. Rezultatele studiului au prezentat o creştere mai puţin impresionantă a populaţiilor de bondari în suprafeţele unde culturile de floarea-soarelui acoperau o suprafaţă mult mai mare raportat la culturile de rapiţă.
Efectul pozitiv pe care combinaţia dintre culturile de rapiţă, culturile de floarea-soarelui şi habitaturile seminaturale l-au avut asupra bondarilor nu s-a regăsit şi în rândul albinelor. Un motiv al acestui fapt ar fi că albinele sunt mai dependente de activităţile de stupărit decât de explorarea suprafeţelor de teren. Per total, aceste rezultate sugerează că bondarii şi serviciile de polenizare pe care le furnizează ar putea beneficia de pe urma bunei gestionări a culturilor de floare timpurii, respectiv, târzii, în suprafeţele agricole.