Nu, titlul nu se refera la posibilul fiasco, ce ar fi fost inregistrat de autorul acestui volum, Virgil Andronescu. Este vorba despre altceva. Este vorba despre mult mai mult. Despre indiferenta funciara, cu care intelighentia braileana, cel putin, a masurat acest eveniment cultural.
Marginas. Derizoriu. Fara impact la publicul alegator. Nedrept. Si nici la cel al celor care, zilele acestea, se straduie, dupa puteri, sa ne cerseasca votul.
Sa reluam, punct cu punct, istoria acestei nereusite.
Un tanar teleormanea, pe numele sau adevarat Virgil Andronache, bantuit de adierile care imprastie ciulinii pe un Baragan sterp, a nimerit, in urma cu vreo doi ani, ca orbul din zicala, Braila.
S-a straduit sa supravietuiasca in acest climat impropriu vietii… si a reusit.
Culmea, a si publicat, pe aceste meleaguri, bantuite de spiritele tutelare ale maestrilor intr-ale scrisului, nimeni altii decat Panait Istrati si Fanus Neagu, doua volume de poezii.
Cel de-al doilea, „Foaie de observatie – Jurnalul unei constiinte”, a fost lansat, ieri seara, in foaierul Bibliotecii Judetene „Panait Istrati”.
Nu eternizarea in panopticul literaturii romane, nu un gand mercantil l-au ghidat pe tanarul teleormanean in demersul sau. Nu. Dorinta sa, recunoscuta public, a fost aceea de a ajuta o persoana, aflata intr-un moment greu al vietii.
Daca intereseaza pe cineva, acea persoana se numeste Georgeta Constantin, din Bucuresti, in varsta de 40 de ani, care sufera de o paralizie a membrelor inferioare, si poate avea sansa unei vieti normale doar printr-o operatie chirurgicala la Viena.
Si care, bineinteles, ca atatia altii, nu are banii necesari pentru aceasta operatie.
Amicul Virgil si-a pus la bataie, contrar uzantelor, putinele sale putinte financiare, dar, mai ales, soarta volumului sau de poezii „Foaie de observatie – Jurnalul unei constiinte”, pe care l-a „gestat” intr-un moment la fel de greu al existentei, pe un pat de spital, adica, volum pe care l-a aruncat, cu nonsalanta neprefacuta si nedisimulata, la picioarele, pline de varice, ale indiferentilor de braileni, de toate gradele, de toate partidele, de toate pozitiile sociale.
Si, cum spuneam mai sus, a pierdut.
Si el, si Georgeta Constantin, si noi, acutalii sai concetateni contemporani.
Ieri, in sala unde a avut loc evenimentul s-au aflat doar citeva persoane. Vreo 15, poate 20. Cate dintre acestea au (si) cumparat volumul de poezii?
Nu va pot confirma un numar, o suma colectata, pentru ca, astazi, autorul nu a raspuns la telefon. E si asta un raspuns. Evident, desigur.
Nu stiu, si nici nu (mai) vreau sa stiu, cate organizatii neguvernamentale, cate asociatii de binefacere, cate altele asemenea functioneaza la Braila. Si, unele, mananca bani frumosi din bugetul statului, tocmai pentru a participa la acte caritabile.
N-am vazut pe nimeni dintre acestia la lansarea de carte cu mesaj de ajutorare.
Daca politicieni nu am vazut, in afara de Vasile Datcu, in primul rand om de litere, si apoi, eventual, om de afaceri sau politician, nu am vazut nici reprezentanti ai clerului, de orice religie ar fi ei.
Daca or fi fost, pacatul meu sa fie.
Nu fac un capat de tara din aceasta actiune ratata. Nu este prima, nu este ultima.
Dar ea arata o simptomatologie a indiferentei (lasa, ca si mie mi-e greu, ce tot atata tevatura), a calculului meschin (nu-mi aduce cine stie ce voturi, nu ma complic), a neimplicarii, care, din pacate, a inceput sa ne caracterizeze, ca oameni traitori ai acestor meleaguri.
In rest, evenimentul s-a desfasurat conform tipicului. Dargos Neagu, directorul biblitecii judetene, Aurel Furtuna, bibliotecar, profesorul Dumitru Anghel, dramaturgul Ion Balan si psihologul Carmen Macovei (autoare, la randul ei, a mai multor volume de povesti pentru copii), au organizat si au contribuit, prin referintele personale pertinente la scriitura pusa in discutie, la o seara inspirata si, de ce nu, reusita.