In perioada martie-aprilie 2013, la Muzeul Brailei – Sectia de Stiinte ale Naturii din Parcul Monument, va fi deschisa foto-expozitia: „Tundra, cel mai rece tinut vegetal”. Expozitia prezinta, sub forma unor planse color cu textul informativ aferent, flora specifica zonelor reci de tundra.
Tundra este o zona cu vegetatie ierboasa, subarbustiva si arbustiva scunda, caracterizata de un climat aspru polar. Este localizata la ambele emisfere polare, astfel ca exista o tundra arctica (boreala) si una antarctica (australa). Specialistii descriu insa si o tundra alpina: in zonele montane, la altitudini mari, chiar si in regiunile calde si temperate ale planetei, vegetatia e pipernicita, intocmai ca in zonele de tundra arctice. Diferenta consta in faptul ca la nord, in cursul verii, noptile sunt extrem de scurte, ceea ce e favorabil vegetatiei. Dar nu toate speciile din tundra nordica traiesc si in zona alpina a muntilor sau invers. In consecinta, vegetatia tundrei este alcatuita din specii de plante exclusiv nordice, specii exclusiv sudice si specii arcto-alpine (oreotundrale).
Flora tundrei este foarte saraca, comparativ cu cea a altor regiuni geografice de pe glob. Date fiind conditiile aspre de mediu (perioada scurta de vegetatie, vanturi, inghet peren, soluri reci si suprasaturate cu apa), plantele tundrei si-au dezvoltat adaptari caracteristice. Acestea au inaltimi reduse, unele au tulpini taratoare, de obicei sunt perene, si prezinta un sistem radicular superficial; majoritatea speciilor au radacini ingrosate ce servesc ca organe de rezerva. De asemenea, predomina muschii si lichenii, gramineele, unele plante cu flori viu colorate, dar si arbustii pitici sau tufisurile scunde.
Deoarece perioada de vegetatie este scurta si cresterea inceata, din tundra lipsesc copacii; numai la limita sudica, in silvotundra, cresc arbori care fac trecerea spre zonele de paduri. Un alt aspect care justifica lipsa copacilor din tundra este legat de faptul ca vegetatia ce se formeaza in aceasta zona cu greu se poate fixa de substrat, datorita solului de natura scheletica care ocupa cele mai intinse portiuni dar si din cauza vanturilor puternice care dezradacineaza vegetatia in mod continuu.
Vegetatia tundrelor in general se diferentiaza in functie de conditiile de viata existente de la un loc la altul, fiind distribuita pe cel mult doua straturi. Primul strat este format din muschi si licheni asociati cu plantele erbacee din familiile Ciperaceae si Poaceae (graminee), semi-arbusti sempervirescenti si caducifoliati cum sunt afinul, merisorul, argintica, salciile pitice. Al doilea nivel il formeaza stratul de arbusti cu frunze cazatoare, constand din mesteceni si anini pitici. In zonele cu climat aspru si uscat, vegetatia este unistratificata, scunda, de 5-10 cm inaltime, formata numai din muschi si licheni, presarata pe alocuri cu unele ciperacee si poacee. De asemenea, in tundra exista si subarbusti, constand in ericacee de statura mica.
Astfel, tundra se prezinta sub forma unui mozaic de tufisuri pitice, ierburi aspre, muschi si licheni printre care rasar, in timpul scurtei veri, flori micute, cu aspect de pernite, mai mult sau mai putin colorate, ce acopera intinderi nesfarsite.
Odata cu inaintarea spre iarna, din explozia de viata vegetala va ramane doar o amintire – iarba palita de gerul aspru, presarata ici-colo cu copaci si, deja, cu petice de zapada anuntand deja iarna care se apropie. In curand, in decursul a catorva saptamani, gheata si zapada vor cuprinde totul – pamant si ape -, tundra transformandu-se, pentru cateva luni, intr-un pustiu alb. Grosimea stratului de zapada poate ajunge pana la 30 cm in tundrele europene si pana la 25 cm in tundrele asiatice.
Pe de alta parte insa, lipsa zapezii poate produce inghetul vesnic. Vara, solul se dezgheata pe o mica adancime (30 – 35 cm) cu exceptia celui nisipos unde dezghetul se face pana la adancimea de 160 cm. Sub aceasta adancime solul nu se dezgheata niciodata. Stratul de gheata se comporta ca un racitor (permafrostul). Este impermeabil si conditioneaza inmlastinirea. In asemenea conditii dure de viata, plantele sunt nevoite sa lupte an de an, pentru a supravietui si a se perpetua.
Aceasta este tundra – un mediu de viata aspru, cu clima dura, cu ierni lungi cat trei sferturi de an, cumplit de reci si viscoloase, cu veri scurte, in care parca totul se grabeste sa rasara, sa infloreasca, sa se inmulteasca, sa rodeasca… inainte de a veni din nou iarna. Cu toate acestea, oricat de rece si neprimitoare ar parea, tundra are o frumusete a ei, aparte, emotionanta si – contrar aparentelor – este plina de viata. (Dr. Nicolae Onea – seful Sectiei Stiintele Naturii)