Ţi se rupe inima! Ţi se umple nasul de tristeţe apoasă, când îl auzi pe Gheorghe Bunea Stancu jelindu-şi prin presa locală, ca flăcăul dezonorat din basme, anatema prefectorală! Prim-Călăul judeţului s-a simţit înjunghiat pe la spate de Guvern şi nu, nu poate accepta că nu i-a ieşit pasenţa. Mai mult, umblă cu victimizarea prin târg: cică ar fi meritat mai mult în privinţa numirii prefectului. O, dar să nu ne treacă prin minte cumva că el şi încremenitul multilateral dezvoltat Aurel Simionescu n-ar fi în dulci amoruri cu conducerea de la centru, că sunt, ne garantează GBS! Desigur, sunt! Sunt cum eu sunt yoghin zburător.
Şi totuşi, cât chin, câtă jelanie sfâşietoare, câtă istovire mistică pentru un Consiliu Judeţean şi o Primărie cu sprijin la nivel guvernamental!
Haideţi să n-o facem pe proştii, că n-avem nimic de pierdut, ba chiar poate fi distractiv: când ţi-o încasezi de două ori de la nivel central pe problema Prefecturii, asta se cheamă mai mult decât a nu fi în graţii. La bursa speculaţiilor, chestiunea poate părea, fără prea mari eforturi „profetice”, un început de clătinare serioasă a coşmeliei, cam atât de tare, încât un deget numit Teroare de la Bucureşti îţi cam face semn că ţi s-a întins covorul roşu cu direcţia făraş via coş de gunoi.
Mai ţineţi minte cum radia extaziat ca fosforu’ dom’ preşedinte după campania din 2012? Cum tuna dom’ preşedinte cu fulgerul în mână că, gata, naţiune, USL e la putere şi-i va rezolva constipaţiile administrative cauzate de Prefectură? Auziţi şi voi fâsul de plan eşuat cum răsună prin tot oraşul? Dom’ preşedinte, dar matale îţi mai aminteşti reveriile alea adânci din guvernarea PDL, când huleai Guvernul, în timp ce nu mai pridideai să calculezi pe ordinator banii ce-ţi veneau din tirania Băsescu-Boc pentru diverse proiecte, pentru port, pentru etc.? E mişto neprevăzutul vieţii, nu? Ştim, e greu să fii singur cuc, să stai tot timpul la pândă, să ştii că, aici, la Brăila, nimeni din partid nu te înghite şi abia aşteaptă să te bage la tăiere, şi că, acolo, la Bucureşti, căratul geamantanelor cu bani nu-ţi mai dă senzaţia nemuririi ca în vremurile bune. Totuşi, dom’ preşedinte, nu fi trist, când vei fi măcelărit din toate părţile de către acoliţi, să te gândeşti la asta, că ai făcut lucruri trainice! Că, de pildă, ai adus un haos, o bălteală psihică şi o lipsă de sens în viaţa acestui oraş, atât de sustenabile, încât se extind pentru cel puţin un deceniu în viitor. Ce poate fi mai trainic decât aşa ceva? Poate doar crima, dar aia, cică, e demodată, dacă ar fi să dăm crezare poeţilor!