PSD Brăila fierbe de nervi după numirea Vasilicăi Vîlcu la şefia Prefecturii. Astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă, primarului municipiului, Aurel Simionescu, i-a fost imposibil să-şi camufleze starea de acută nervozitate şi a izbucnit la foc mocnit, declarând că i s-ar fi părut normal ca, înainte de desemnarea Vasilicăi Vîlcu, senatorul Mihai Dănuţ, liderul PC Brăila, să se fi întâlnit în prealabil la o masă rotundă cu social-democraţii brăileni pentru a purta discuţii pe tema propunerilor de prefect.
Declaraţia vine ca un adagio non troppo la recentele peroraţii colerice ale preşedintelui CJ Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, care spunea că, din moment ce nu a fost consultat în privinţa numirii unui prefect, va refuza să mai pronunţe de-acum încolo numele lui Mihai Dănuţ.
Aurel Simionescu, în cadrul conferinţei de presă:
Nu am fost deloc consultaţi în ceea ce priveşte nominalizarea Vasilicăi Vîlcu. Nu pot să mă pronunţ dacă este persoana potrivită pentru acest post sau nu. Este o numire a Guvernului, a reprezentantului său în teritoriu, şi trebuie să o respectăm. Normal ar fi fost să ne întâlnim cu cei de la PC, la o masă rotundă, la Brăila, si să purtăm discuţii privind respectivele propuneri. Se poate spune că Mihai Dănuţ a dat peste nas, pentru a doua oara, Partidului Social Democrat Brăila, în ceea ce priveste numirea prefectului, fără a discuta în mod normal.
Stancu vs. Mihai Dănuţ
De aproximativ un an, Prefectura Brăila este protagonista unui război care ridică multe semne de întrebare. Detaliul cel mai brutal reliefat: faptul că, într-un fel, bazându-ne pe vastele incendii psihice declanşate în PSD Brăila, care deţine monopolul administraţiei brăilene, ori de câte ori vine vorba de funcţia de prefect, cel puţin de un an încoace, Instituţia Prefectului pare a juca pentru Primărie şi Consiliul Judeţean rolul unei prezenţe tot mai incomode, a unui os în gât. Ca să nu mai vorbim despre aspectul cel mai interesant al chestiunii, acela că – făcând iarăşi apel la trecutul recent – atât Gheorghe Bunea Stancu, cât şi Aurel Simionescu par a fi ţinuţi într-un şah năucitor la centru de către senatorul Mihai Dănuţ. După izbitura în plin încasată prin numirea în funcţia de prefect a fostului preşedinte al conservatorilor brăileni, Gheorghi Obreja, o alegere, de altfel, lamentabilă, PSD Brăila mai primeşte acum un upercut sub bărbie – instalarea Vasilicăi Vîlcu. Prin urmare, o primă întrebare se impune natural: Oare premierul Victor Ponta nu dă doi bani pe baronul Bunea Stancu şi pe acolitul său ex-utecist, de reuşeşte Mihai Dănuţ cu atâta succes să-şi impună la Guvern propunerile de prefecţi? Despre Stancu se spune că nu este “omul” lui Ponta, ci al lui Dragnea. Deci, dacă ar fi să ne orientăm după această poziţionare în schema puterii de la centrul PSD, eşecurile repetate ale preşedintelui CJ Brăila în anexarea la breloc a Prefecturii devin curat explicabile.
O misterioasă luptă pe funcţia de prefect
Încleştarea politică dintre Gheorghe Bunea Stancu şi Mihai Dănuţ a debutat din vremea mandatului de prefect al Mihaelei Marcu. Mai exact, când Mihaela Marcu se afla în pragul celei de-a doua demiteri. Prima demitere a Mihaelei Marcu rămâne învăluită în mister, după cum şi ulterioara ei renumire rămâne la fel de neînţeles. La acea dată, preşedintele CJ Brăila, cu un nou mandat cucerit şi având scutul unui USL în plină cavalcadă, părea imposibil de stingherit, liber să facă tot ce-i putea trece prin minte. Numai că, printr-un artificiu politic neaşteptat, în peisaj a apărut Mihai Dănuţ, proaspăt evadat din PP-DD. Odată cu închiderea OTV-ului, PP-DD era pe butuci. PP-DD Brăila, cu atât mai mult. Moment în care, făcând o mişcare spectaculosă, Mihai Dănuţ, în loc să-şi vadă de “treabă” în Parlament, a schimbat brusc macazul şi a intrat în confruntare directă cu Gheorghe Bunea Stancu, parcurgând trei paşi extrem de rapizi: a plecat din PP-DD; s-a înscris în PC; a preluat preşedinţia PC Brăila. Cum PC Brăila avea în „custodie” Prefectura Brăila, conform protocolului USL, Mihai Dănuţ s-a aşezat imediat la o masă de discuţii pe care Bunea Stancu n-a putut-o ocoli. Şi aşa cum preşedintele CJ Brăila a ţinut şi ţine în şah, prin poziţiile sale de forţă, tot ce mişcă în Brăila, tot aşa nu putea fi nici insensibil la numirea unui prefect care să-i facă viaţa, din dulce, amară. Şi dă-i, şi luptă! Stancu a pierdut prima rundă: la Guvern nu i s-a respectat voinţa şi Mihai Dănuţ şi-a impus pionul la Prefectură – Gheorghi Obreja. Şi iarăşi dă-i, şi iarăşi luptă! Stancu, iată, a pierdut şi a doua rundă: la Guvern nu i s-a respectat voinţa şi Mihai Dănuţ şi-a impus pionul la Prefectură – Vasilica Vîlcu.
Din nou, alte câteva întrebări cad natural în context: De unde tot angst-ul, toată agitaţia aceasta panicardă la Stancu şi Simionescu? Să fie oare teama că un prefect din afara cercului lor de influenţă şi-ar putea vârî nasul prin lucruri compromiţătoare pentru Consiliul Judeţean şi Primărie? De când şi până când paradigma asta sacră, cum că primarul şi preşedintele CJ trebuie consultaţi privind profesionalismul unui prefect?