Pe 25 martie anul acesta se implinesc 127 de ani de la inaugurarea cultului Madonei de Lourdes la Braila, prin solemnitatea prilejuita de instalarea in Biserica Catolica „Adormirea Maicii Domnului” a frumoasei statui a Madonnei de Lourdes.
Evenimentul petrecut acum 127 de ani la Braila are o semnificatie aparte in istoria Arhidicezei de Bucuresti, deoarece a fost unul din momentele decisive, care au racordat Romania la fenomenul Lourdes, contribuind astfel la introducerea cultului Madonnei de Lourdes in tara noastra.
Relatarea a fost publicata in numarul din iunie 1886 al revistei „Annali di Nostra Signora di Lourdes” de profesorul G.L.Frollo, care a locuit si activat la Braila timp de noua decenii.
Profesorul G.L.Frollo este cel care l-a sfatuit pe parohul de Braila, Bartolomeu Panteleoni, sa procure din Franta frumoasa statuie a Madonnei de Lourdes, pe care, la 25 martie 1886, a asezat-o intr-o nisa speciala in Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Braila.
La inceput, statuia a fost destinata Bucurestiului, dar datorita stradaniei Parohiei Braila ea a fost trimisa la biserica din Braila, principalul port la Dunare din acea perioada.
Dupa o colecta greoaie si o munca de câteva luni, a fost construit un mic frumos altar, sculptat maiestos, iar pentru inaugurarea solemna a noului cult a fost fixata data de 25 martie.
La Evanghelia de la prima Sfanta Liturghie, a venit special preotul Pietrobono de la Parohia Galati, care le-a tinut credinciosilor un prim discurs referitor la devotiunea catre Madonna de Lourdes, anuntan ca, la Liturghia solemna, altarul urma sa fie descoperit. A invitat persoanele prezente sa participe la acest act de pietate si sa asculte istoria miracolelor Sfintei Fecioare, care a bineboit sa coboare la Braila cu imaginea sa proprie.
Intr-o parohie din România se intâmpla foarte rar ca o persoana care a ascultat o data Sfanta Liturghie sa se intoarca pentru a participa la cea de-a doua Sfanta Liturghei.
Pentru prima data, in Parohia Braila aproape topi credinciosii s-au intors si cu mult timp inaintea inceperii Sfintei Liturghii biserica era plina de lume. Cu toate ca solemnitatea s-a prelungit pâna dupa ora 12:00, credinciosii nu s-au indepartat decât foarte greu de aceasta frumoasa imagine. Fiecare dorea sa se opreasca o clipa in fata Madonnei de Lourdes.
Desi nu era inca finalizat altarul, au inceput sa curga din belsug darurile si lucrurile fine, cu intentai de a-l onora. O doamna a comandat de la Geneva un frumos baldachin de matase albastra brodat in argint, o alta a oferit o perna tot din matase albastra si cu broderie argintata.
Sfanta Fecioara Maria de la Lourdes este celebrata de Biserica pe 11 februarie
Sarbatoarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes este celebrata de Biserica in fiecare an la data de 11 februarie. Lourdes este o mica localitate de la poalele Muntilor Pirinei, unde in anul 1858, in ziua de 11 februarie, potrivit volumului „Vietile Sfintilor”, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti, tânara Bernadeta Soubirous, in vârsta de 14 ani, dintr-o familie de oameni saraci, nestiind sa citeasca si sa scrie bine, foarte modesta si retrasa, impreuna cu sora ei si o vecina de o seama cu ele, a pornit sa adune câteva brate de crengi uscate, in apropiere de stânca Massabielle. Pentru aceasta, trebuiau sa treaca cu piciorul apa pârâului Gave. Bernadeta, fiind suferinda de astm, a ramas in urma, gândindu-se ca nu ar fi bine sa puna picioarele in apa rece.
Deodata, aude un vuet ca de vijelie ce clatina copacii; isi ridica ochii si uimita observa ca, din pestera din fata ei, „o doamna” imbracata in alb, incinsa cu o panglica azurie, cu infatisare stralucitoare, o priveste si ii surâde. Doamna avea in mâini un sir de matanii pe care le strecura printre degete; Bernadeta scoate si ea rozariul pe care il purta intotdeauna la dânsa si se roaga impreuna a treia parte din Rozariu. Când celelalte doua se intorc cu lemnele adunate, o gasesc pe Bernadeta parca stralucind de multumire. Le spune ce s-a intâmplat, si toate trei se hotarasc sa nu spuna nimanui nimic, dar a doua zi sa vina din nou si sa controleze mai cu atentie pestera. Ajunsa acasa, sora Bernadetei le-a destainuit parintilor cele intâmplate, acestia le-au interzis aspru de a mai merge acolo, dar, la rugamintile Bernadetei, au cedat. Aparitia se repeta in ziua de 18 februarie.
Doamna a suras bland cand Bernadeta, invatata de prietenele ei, a stropit cu apa sfintita spre locul aratarii; apoi a vorbit: „Vreti sa fiti buna si sa veniti aici timp de 15 zile? Nu va promit sa va fac fericite in aceasta lume, ci in cealalta”. In cursul aparitiilor care au urmat, Doamna i-a cerut Bernadetei sa se roage pentru pacatosi si sa-i indemne pe cei credinciosi sa faca pocainta.
La 25 februarie a invitat-o sa bea apa dintr-un izvor, aratându-i locul unde se afla. Nu era nici un strop de apa. Bernadeta rascoleste cu degetele pamântul pietros; un fir subtire de apa isi face aparitia si, incet, incet, se aduna in gaura sapata. Bernadeta bea o inghititura si se spala pe fata; era izvorul apei minunate de la Lourdes. In ziua de 2 martie, Doamna i-a spus copilei sa comunice preotilor dorinta ei ca sa se faca procesiune si sa se construiasca o capela in acel loc. Parohul Peyramale s-a aratat cu totul neincrezator si a tratat-o foarte aspru pe Bernadeta: „Spune-i acelei Doamne sa-si spuna numele”; in ziua de 25 martie Doamna a dat raspunsul: „Eu sunt Neprihanita Zamislire”.
Cu patru ani mai inainte, Papa Pius al IX-lea proclamase dogma Zamislirii fara de pacatul stramosesc a Preacuratei Fecioare Maria; acum, Maria arata titlul prin care dorea sa fie onorata. Multimi tot mai numeroase au inceput sa se indrepte spre locul acestor intâmplari.
Autoritatile au interogat-o si au amenintat-o pe Bernadeta si au interzis accesul la grota; dupa multe cercetari, drumul la grota a fost lasat liber, chiar din ordinul imparatului Napoleon al III-lea. Fapte minunate, vindecari miraculoase, transformari sufletesti neasteptate, toate verificate cu atentie nu numai de Biserica, dar si de o comisie medicala formata din 30 de persoane, dovedeau ca in acel loc Dumnezeu isi arata mila si puterea intr-un mod deosebit. Si astazi, dupa mai bine de o suta de ani, multimi nenumarate se indreapta spre apa firavului izvor pentru a experimenta „miracolul Lourdes-ului”: bucuria impacarii cu viata, cu oamenii, cu Creatorul.