Cea de-a cincea întâlnire cu publicul din seria „Aer. Apă. Artă” a avut loc sâmbătă, 26 iulie, ora 11.30, la Centrul Cultural Nicăpetre şi a fost dedicată memoriei celui mai important artist brăilean din a doua jumătate a secolului al XX-lea: pictoriţa şi graficiana Emilia Dumitrescu (1921–2005).
Prelegerea de luna aceasta s-a concentrat asupra unui segment mic, dar deosebit de valoros, din donaţia făcută de artistă Primăriei oraşului Brăila în anul 2000 – anume, colecţia de icoane pe sticlă. Totodată, prelegerea a fost un pandant al expoziţiei „Note de drum din Vrancea şi Maramureş” (deschise la Galeria „Gheorghe Naum” începând cu 24 iulie) şi este menită să întregească informaţiile despre preocupările care au ghidat activitatea Emiliei Dumitrescu în decursul deceniului al VII-lea.
Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf – Secţia Artă a Muzeului Brăilei:
Colecţia de icoane pe sticlă a fost constituită, cel mai probabil, între 1961 şi 1967, în timpul călătoriilor de documentare întreprinse de artistă în Maramureş, şi cuprinde 13 piese. Dintre acestea, una aparţine centrului de pictură pe sticlă din Sandl, Austria Superioară, celelalte provenind din ateliere nord-transilvănene aflate în zona de iradiere a vestitului centru de la Nicula. Cu excepţia unei replici databile în anii ’60 ai secolului trecut, toate icoanele aparţin celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Achiziţionate în primul rând pentru frumuseţea lor, icoanele pe sticlă din colecţia „Emilia Dumitrescu” nu sunt doar piese de o certă valoare artistică, ci şi bogate surse de informaţie privind istoria culturală, socială şi religioasă a spaţiului catolic germanofon şi a celui transilvănean între secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Alături de expoziţia „Note de drum din Vrancea şi Maramureş”, pe care o completează, prelegerea de sâmbătă şi-a propus să contureze o imagine mai cuprinzătoare despre dimensiunea, diversitatea şi semnificaţia darului pe care Emilia Dumitrescu a înţeles să-l ofere oraşului său natal.