“Primăvara Arabă” a lăsat în urma ei, în Egipt, nu doar un bestiar civil şi mormane de morţi prăbuşiţi, ca nişte marionete cu sforile tăiate, pe lângă ziduri ciuruite, ci şi un vacuum în materie de securitate care întreţine la această oră pe piaţa neagră o afacere extrem de bănoasă în centrul căreia se află moştenirea tradiţională a Egiptului.
Arşiţa civilizaţiei arabe pluteşte pe deasupra a zeci de morminte
Dahshur este o necropolă regală situată în deşertul de pe malul vestic al Nilului, la aproximativ 40 de kilometri distanţă de sudul Cairoului. Necropola este cunoscută în special pentru faptul că pe domeniul ei se înalţă două dintre cele mai vechi piramide din lume, construite între 2613 şi 2589 î.Hr.
Însă Dahshur a intrat recent în reflectorul Occidentului şi dintr-un alt motiv: dilatând peisajul, arşiţa civilizaţiei arabe pluteşte pe deasupra a zeci de morminte neatinse de milenii care zac răscolite şi golite de conţinut. Comori de valoare capitală sunt reduse la stadiul unor simple gropi. Este vorba despre un fenomen scăpat total de sub control, care proiectează Egiptul parcă în haosul postuman din “Mad Max”: bande de hoţi pe motociclete înarmaţi până în dinţi iau cu asalt în fiecare noapte, în grupuri de câte 30-40 de persoane, necropola, profanând mormintele faraonice în căutare de obiecte preţioase.
Monica Hanna, arheolog, citată de USA TODAY:
Jefuitorii lucrează de la apus până la răsărit. E sistematic; e deschis; e în faţa tuturor.
Marota nu este una nouă, tomb riding-ul datează în Egipt din vremea Antichităţii. Totuşi, de la prăbuşirea dictaturii lui Hosni Mubarak, în 2011, frecvenţa jafurilor a înregistrat o creştere din ce în ce mai mare şi din ce în ce mai profesionistă.
Echipamentele folosite pentru excavare sunt tot mai sofisticate.
Odată cu sfârşitul erei Mubarak, temuta pază a averii tombale s-a evaporat ca un abur. Cele câteva gărzi care, tehnic vorbind, ar trebui să asigure securitatea necropolei, nu pot face faţă situaţiei, ieşind din cele mai multe confruntări cu profanatorii bătute măr.
Sayeed Hussein, un custode al sitului:
De la revoluţie încoace, poliţia nu vrea să mai facă nimic. Cum ar trebui să facem faţă unei găşti armate dacă nimeni nu ne dă arme?
Până în 1996, necropola regală era o zonă închisă militar, dar, cu toate acestea, nu a fost niciodată supravegheată corespunzător.
Gropile zac în nisip ca nişte găvane mâncate de viermi.
Piaţa neagră a profanării
Dincolo de flagelul infracţional, mulţi economişti observă că, în mod straniu, furtul din morminte a jucat de-a lungul timpului un rol stabilizator în societatea egipteană. Dintr-o perspectivă pur economică. În ce fel? Practica egipteană de a scoate din circulaţie cantităţi imense de avere prin păstrarea lor în morminte sigilate pare o soluţie pe termen scurt. Doar pare. Pe site-ul “The Theban Royal Mummy Project”, William Max Miller, un specialist în egiptologie, ne explică, printr-o succesiune de flashback-uri, raţiunea economică a acestui praxis. Referindu-se la amploarea istorică a fenomenului, Max Miller afirmă:
Atunci când economia este cuplată cu credinţa religioasă conform căreia morţii ar trebui să contribuie la menţinerea bunăstării publice, se garantează virtual şi faptul că bunuri precum argintul sau aurul vor fi puse în circulaţie, chiar şi prin actul profanării de morminte, chiar în momentele în care populaţia are nevoie de ele. În afară de semnificaţia lor religioasă, mormintele au folosit de asemenea şi pe post de conturi de economii şi poliţe de asigurare, şi au existat sancţiuni pentru cei care au făcut retrageri anticipate, sancţiuni care i-au determinat pe potenţialii hoţi să se abţină de la a săvârşi jafuri la scară largă până când necesitatea economică o va impune. Totodată – din moment ce era mai uşor să ataci un rege mort decât unul viu -, jefuirea mormintelor oferea şi o modalitate sigură de a ventila animozităţile publice, păstrându-se astfel siguranţa administraţiei în exerciţiu.
Potrivi afirmaţiilor din presă ale custozilor, chiar şi o simplă piesă dintr-un mormânt faraonic, cum ar fi, de pildă, o bucăţică de ceramică, poate valora pe piaţa neagră peste 600 de dolari. O nimica toată dacă privim suma de la balconul Europei. Însă aruncaţi într-o ţară în care mulţi îşi duc traiul pe o fişă de stat, 600 de dolari pot reprezenta o substanţială reverie financiară.
Peştele cel mare
Recentele cercetări arheologice în proximitatea necropolei Dahshur vorbesc despre existenţa subpământeană a unui port antic, care a făcut cândva parte din complexul piramidal. Cu alte cuvinte, răsună în aer un frecuş însetat de palme ce visează deja la peştele cel mare.
Europa?
Cererea cea mai mare de artefacte egiptene se înregistrează pe Bătrânul Continent.
Polemica
Diverse voci critice au acuzat noul guvern islamist de indiferenţă faţă de trecutul pre-islamic. Autorităţile? Neagă acest fapt, susţinând că nu au fonduri pentru a proteja necropola, din cauza scăderii drastice a veniturilor din sectorul turistic.
În rest?
Tot felul nebuni zburdă prin colbul Egiptului, cerând cu pumnul în aer şi ochii daţi peste cap distrugerea piramidelor.
Monica Hanna:
Aceasta este o istorie pe care toată lumea o pierde, nu doar egiptenii.