Martisorul, cunoscut ca o impletitura de fire in alb si rosu, oferit cu ocazia zilei de 1 Martie, era la origini alb si negru, potrivit etnografului Craciun Parasca.
„Il stim ca un obiect numit martisor, care da si numele lunii, prima luna a inceputului de an agrar, ce incepea la 1 Martie. Este un dar. Practica aceasta a darului se facea la trecerea pragului dintre anotimpuri, si aici este trecere de la iarna la primavara, de la intuneric la lumina, de la frig la caldura. Si cromatica lui simbolizeaza aceasta trecere de prag”, a declarat etnograful.
Probabil, cândva, spune Parasca, acest martisor era impletit ca o funie a anului din fire de lâna alba si neagra, pornind de la Baba Dochia, care isi trimitea nora sa spele lâna cea neagra pâna o facea alba, si cea neagra pâna o facea alba. Toata mitologia din jurul Babei Dochia, cea care era identificata cu Marea zeita a Pamântului, Tera Mater, ne duce cu gândul ca la origine firul anului, cel mai important din obiectul ca atare, reprezinta cele 375 de zile si nopti, deci alb si negru.
„Ceea ce releva mai exact lumina, intunericul, moartea, viata si se leaga de reinnoirea timpului. Nu stim când snurul negru este inlocuit cu cel rosu. Dar daca ne gândim la Baba Dochia, cred ca la origini este mai credibila aceasta cromatica: alb-negru. Albul fiind nasterea in lumea terestra, iar negrul insemnând moarte. Deci sunt aceste elemente antagonice: viata-moarte, frig-intuneric, vechi-nou, toate se aduna in simbolistica martisorului”, a afirmat Craciun Parasca.
In acelasi timp, martisorul este un talisman, ce apara de boli, asigurând protectia celui care il poarta. Parasca l-a amintit pe etnologul Ion Ghinoiu care spune ca este o sarbatoare autohtona, cu care ne putem mândri, dar care mai este prezent in zona balcanica, posibil sa fi iradiat din spatiul carpato-danubiano-pontic.
Martisorul mai este asociat cu inceputul unui nou ciclu vegetal, cu resurectia naturii, cu aceste zile ale Babei Dochia, unde Timpul personificat, care trebuie sa moara la solstitiul de iarna ca un Mos Craciun care invie de anul nou, la 1 Martie, având in vedere ca Anul Nou roman incepea la 1 Martie, Timpul devine Baba, Baba Dochia, care si ea trebuie sa moara si sa reinvie odata cu pruncul Dragobete. Se spune ca Dochia era mama lui Dragobete si ca Dochia ar fi implinit primul martisor.
„Deci ne trimite in vremuri ancestrale, sunt lucruri foarte interesante”, spune Parasca. In opinia sa, faptul ca, mai nou, orasul a dezvoltat aceasta traditie nu este de condamnat, chiar daca intervine si spiritul comercial, dar se perpetueaza aceasta traditie frumoasa a darului, din respect si iubire pentru copiii nostri, pentru sotii, femei, iubite, mame. De altfel, romanii sarbatoreau la 1 Martie, atât pe zeul Marte, care era un zeu agrar la origini inainte de a deveni zeul razboiului, dar aveau si o sarbatoare Matronaria, dedicata mamelor. Nu intâmplator Ziua mamei, 8 martie, este plasata in aceasta perioada patronata de zeitati feminine. Etnograful a amintit ca in Bihor se practica un descântec la oferirea unui buchetel de ghiocei, care se trec prin fata ochilor spunând:”’Ghioceii infloara,/ Ochii nu te doara,/Ghioceii vestejeasca/Ochii tai intinereasca!”.