Doi tineri scriitori brăileni sunt menţionaţi pe lista romancierilor contemporani care ar putea împinge calitativ literatura română într-o luptă de la egal la egal cu literaturile străine. Este vorba despre prozatorii Cristian Robu-Corcan şi Liviu G. Stan. Lista îi aparţine marelui romancier Radu Aldulescu, una dintre cele mai originale voci ale prozei româneşti din perioada postdecembristă şi până în prezent, şi este prezentată în cadrul unui interviu oferit de scriitor în ultimul număr al prestigioasei reviste „România Literară”.
Întrebat în interviu de criticul şi istoricul literar Iulian Boldea ce romane româneşti de azi i-au atras atenţia şi dacă e de părere că ele ar rezista competiţiei cu literatura străină, Radu Aldulescu răspunde:
Sînt multe romane româneşti apărute după 1989 care mi-au atras atenţia, pe care le consider adică valoroase, dar mi se pare că, în mod paradoxal sau doar aparent paradoxal (am explicat în mai multe rînduri fenomenul pe larg) nu sînt atît de multe şi atît de valoroase ca o parte din romanele apărute în comunism. În acest sens, aş aminti despre un roman care mi-a picat în mînă anul trecut, apărut în 1999, al unui scriitor afirmat înainte de revoluţie. Este vorba de romanul Barbarius al lui Constantin Ţoiu, un romancier deosebit, cum n-au prea mai apărut mai încoace, iar ca el sau de calibre apropiate au mai fost vreo zece în perioada respectivă. S-a întîmplat că am fost la înmormîntarea lui Ţoiu, alături de maximum cincisprezece inşi cu tot cu cei doi şoferi ai USR. Atunci m-am scăpat şi am spus ceea ce am şi scris pe vremea cînd Ţoiu trăia încă, şi anume că opera lui îl recomandă, printre scriitorii români, ca potenţial candidat cu şanse la Premiul Nobel pentru Literatură. Mi s-a replicat pertinent că pentru a fi propus la respectivul premiu de instituţiile culturale de la noi, ar trebui să fie tradus… N-am mai întrebat de criteriile valorice care demarează investiţiile pentru traduceri, presimţind că povestea s-ar fi complicat. Revin la întrebarea iniţială, cu nume de romancieri, nu şi de cărţi, fiindcă mi-ar lua prea mult spaţiu şi totodată cu menţiunea că-i vorba în general de scriitori obscurizaţi de sistemul cultural actual şi totodată în virtutea politicilor literare curente. Deci: Nicolae Stan, Şerban Tomşa, Octavian Soviany, Alexandru Vlad, Nichita Danilov, Ovidiu Nimigean, Horia Ursu, Alexandru Ecovoiu, Dan Stanca, Cristi Corcan, Liviu G. Stan, Cristian Meleşteu şi alţii pe care nu mi-i mai amintesc pe moment. Prin unu, două sau trei romane, scriitorii pe care i-am enumerat mai sus ar rezista aşa-zisei competiţii cu literaturile străine. Nu se pune însă problema, dat fiind că ei abia sînt vizibili aici, prin tirajele confidenţiale în care apar, iar de promovat prin traduceri nici nu mai vorbesc. Se întîmplă că cei promovaţi prin traduceri sînt mai slabi decît cei enumeraţi de mine, iar unii dintre ei de-a dreptul mediocri. În virtutea politicilor literare curente, literatura română contemporană funcţionează după un canon valoric pe care l-am numit de ordine interioară, care-şi pierde adică valabilitatea peste graniţe. Este unul din motivele pentru care literatura română este ca şi necunoscută pe piaţa occidentală de carte. După patruzeci de ani de citit şi scris literatură, îmi pot aroga cel puţin această abilitate, de a deosebi o carte bună de una proastă, de a recunoaşte o carte foarte bună şi eventual o capodoperă. Fără spirit critic nu pot funcţiona ca scriitor. Sînt foarte multe de spus despre ce se întîmplă acum în literatura română, raportat la literatura din afară, lucruri pe care capii instituţiilor culturale fie le evită, fie nu vor să le ştie, fie nu le ştiu pur şi simplu. Poate cu altă ocazie.
Cristian Robu-Corcan, redactor-şef al al www.probr.ro şi al publicaţiei regionale www.sud-est-forum.ro, este jurnalist şi scriitor. S-a născut în Brăila la data de 7 mai 1971. Este licențiat în Științe Juridice. A debutat în presa brăileană, ca editorialist, în 2008. A realizat emisiuni de televiziune. A realizat și condus publicația culturală “Obiectiv Cultural”. Este autorul a trei cărți de literatură și este prezent în publicistica românească cu articole de antropologie urbană, interviuri, cronici, eseuri, analize etc.
Liviu G. Stan, membru al echipei www.probr.ro şi redactor-şef adjunct al publicaţiei regionale www.sud-est-forum.ro, este jurnalist și scriitor. S-a născut în Brăila la data de 8 martie 1987 şi este licențiat în Jurnalism. A debutat în presa brăileană, ca editorialist, în 2008. A realizat publicația culturală “Obiectiv Cultural”. Este autorul a două cărți de literatură și este prezent în publicistica românească cu articole de antropologie urbană, interviuri, cronici, eseuri, analize etc.
Ultimele lor cărţi pot fi pot fi comandate online de pe site-ul librăriei Herg Benet, accesând link-urile următoare: Cristian Robu-Corcan – “Fără ruşine” şi Liviu G. Stan – “Sânge de pasăre pe haine”.
Acţiunea ambelor romane se desfăşoară în Brăila.
“Fără ruşine” spune povestea unui scriitor epuizat emoţional pe nume Matei Istodor. Aflat la vârsta pensionării, Matei Istodor mai are o simplă formalitate de bifat pentru a deveni şi el un pensionar ca toţi pensionarii: depunerea dosarului de pensie. Uşor de spus, greu de făcut. Această tentativă banală aprinde fitilul unei bombe existenţiale a cărei explozie va amesteca trecutul şi prezentul într-un nod impenetrabil al memoriei şi introspecţiei. Absurdul bâlciului cotidian, reveriile copilăriei, viaţa consumată, tinereţea, iubirea, familia, cruzimea comunismului, singurătatea bătrâneţii, adevărurile crunte ale literaturii şi lecţiile şi mai crunte ale vieţii, toate acestea compun labirintul unui roman la capătul căruia ni se relevă o concluzie ultimativă privind condiţia scriitorului şi necesitatea ruşinii în această lume.
„Sânge de pasăre pe haine” debutează într-o iarnă: un regizor polonez pe nume Dawid Jarek soseşte în România pentru a turna un film despre trecutul misterios al mamei sale. Nu e decât următoarea etapă a unei crime care i-a mutilat în copilărie imaginaţia: uciderea cu bestialitate a unei păsări într-o pădure din Polonia. Autorul: tatăl său. Întipărită peste ani pe retina maturului, amestecând timpurile într-un labirint al spaimelor, scena morbidă din copilărie pune în funcţiune mecanismul unui iad lăuntric ce-l poartă pe Dawid Jarek asemenea unei fantome prin prorpia dramă de familie întinsă tectonic între două epoci: Polonia comunistă şi România contemporană. Cu cât periplul său coşmaresc va pătrunde şi mai adânc în negura din trecutul mamei, cu atât i se va revela şi mai clară o continuare ereditară a crimei din pădurea copilăriei şi o viziune definitivă: „Din pomul vieţii, doi părinţi au scuipat”.