Ustina si cei patru copii, mai apoi Avdotia Arina ar fi motivele pentru care Vasili Stefan zis Terente a devenit un infam infractor. Scrierile vremii spun ca Vasili se certa in fiecare zi ep marginea baltii cu Dumnezeu dupa ce i-au murit cei patru copii si sotia. Cand a intalnit-o pe Avdotia Arina i s-a luminat iar sufletul, insa sora fetei a pus la cale un plan diabolic de a-i desparti. Trupul lui Terente, fara cap si organul genital sunt ingropate la „Raspantia Lupului”, in drum spre Macin.
Vasili Stefan, nascut in 1895, pe Canalul Cravia, in Carcaliu, din Balta Brailei, decedat pe 4 iunie 1927, a fost unul dintre cei mai de temut banditi romani. Vasili a trait ca nelegiut dupa varsta de 20 de ani, fiind inrait de doua relatii distruse. Bun cunoscator al Baltii Brailei, Terente s-a imbogatit din talharii, atacand singur sau facandu-si banda de talhari.
A fost incatusat, dar a evadat in mai multe randuri, iar pe capul lui au fost puse, in timp, zeci de ramasaguri si premii. A castigat simpatia poporului, fiind considerat un haiduc al vremii si un amant salbatic, fiind cautat de femeile din toate starile sociale. Informatiile despre el apar in scriptele Arhivelor Nationale de la Braila. In 1924 a comis mai multe talharii, a atacat bogatii si a violat mai multe virgine. Autoritatile au instituit, atunci, un premiu pe capul lui. Pentru a scapa de moarte a traversat, pana in 1927, Bulgaria, Serbia si Grecia. La finele anului s-a intors in satul natal unde a batjocorit familia preotului, ceea ce a starnit furia fostilor sai complici, acestia contribuind la capturarea lui.
Arhivele brailene pastreaza si acum acte ce dovedesc implicarea serviciilor secrete, a granicerilor, a jandarmilor si a politistilor in prinderea lipoveanului din Balta Brailei.
Documentele vremii atesta faptul ca banditul a atacat chiar si postul de jandarmi, primaria si cele trei carciuni din Carcaliu, satul natal, iar in 1924, a ucis doi oameni si a golit casa de bani din localitate. Disperati, tulcenii au cerut ajutor brailenilor.Din om in om s-a dus vestea ca Terente s-a strecurat prin blocada de oameni ai legii, cu lotca, calatorind numai noaptea, in susul Dunarii. Localnicii povesteau cum Terente ar fi jefuit bogatii dand prada celor sarmani. A jefuit doua slepuri in apropiere de Oltenita, isi improspata merindele si chiar primea ajutor de la localnici. Siguranta Statului, Prefectura Politiei, Comandamentul Granicerilor si al Jandarmeriei, Pescariile erau implicate in capturarea lui. Penisul lui Terente si capul acestuia au fost taiate si duse la Institutul de Medicina Legala „Mina Minovici” la Bucuresti, fiind pastrate in formol mai bine de 80 de ani.Groaza de Terente a facut ca la 25 iulie 1924, prim-procurorul Brailei sa-I propuna prefectului ca recompensa de 50.000 de lei, pusa pe capul acestuia, sa fie depusa la o banca, in contul celui care-l va preda, ca sa se cunoasca numele „tradatorului”.
Desfasurare impresionanta de forte pentru prinderea lui Terente
Iata ce spun documentele vremii: dosarul Prefecturii Braila, Capitolul «indivizi urmariti, izgoniti sau expulzati din tara – comunisti si spioni», din anul 1924. La un moment dat, se cereau Granicerilor vase pentru cautarea banditului «care terorizeaza lumea, omorand si jefuind persoanele ce le prind». in aceeasi perioada, autoritatile din Tulcea solicitau ajutor celor din Braila, inclusiv Brigazii de Siguranta”, ne-a precizat stefania Botez, consilier in cadrul Arhivelor brailene.Potrivit telegramei tulcenilor, in noaptea de 13/14 iulie 1924, banda lui Terente a atacat Postul de Jandarmi Carcaliu, l-a ucis pe seful de post, plutonierul Bursuc, si pe un localnic, Cazacenco. Banditii au devastat si jefuit Primaria si cele trei carciuni din localitate, ranindu-l, totodata, grav pe un functionar „care refuzase sa le predea casa de bani”. Terente avea atunci 29 de ani. Originar dintr-o familie de pescari lipoveni saraci, facuse armata la Marina, in Primul Razboi Mondial, lucrase in mai multe pravalii din Braila si era de o istetime iesita din comun. Prefectii din Braila si Tulcea au tocmit potere „cu concursul populatiei si al agentilor Pescariilor” si sprijinul neprecupetit al Sigurantei , singura institutie care aflase cate ceva despre complicii raufacatorului.
Terente, un Casanova al vremii
Era considerat un mare amorez inca din 1924, cand rapise si siluise doua virgine, in ascunzatoarea lui din Balta Brailei. De la 50.000, recompensa pusa pe capul banditului – predat viu sau mort – a ajuns la 200.000 de lei – cam atat costa, la acea vreme, Ceasul din Centru si statuia de bronz a ministrului Constantinescu, din fata Palatului Agriculturii. Rapirea celor doua fete de pension, Netty Herovici, 17 ani, si Sylvia Bernescu, 22 de ani, era motiv de barfa si amuzament. Ziarele tratau subiectul cu amuzament, cunoscuta fiind virilitatea lui Terente. In vizuina lui din Balta, unde le dusese pe fete, talharul s-a purtat cu ele regeste, le-a hranit si le-a facut cadouri. Fetele au fost eliberate dupa o saptamana, intregi si nevatamate.
Se spune ca, in 1915, la o serbare campeneasca, toti ochii fetelor de maritat erau pe Vasili al lui Terente. Nici vaduvele si femeile maritate nu ezitau sa ridice ochii din pamant spre el. Avea o statura impunatoare, parul negru, neobisnuit pentru comunitatea din care venea, ochii de un verde maron tulburator. N-avea nici 20 de ani cand s-a insurat. Cu Ustina, fata lui Calistrat. S-a angajat pe slep si s-a dovedit barbatul demn sa-si tina nevasta si cei patru copii veniti unul dupa altul. Apoi a venit foametea, iar Ustinia s-a imbolnavit de ciuma si a murit. A dus-o la Giurgiu s-o vindece, dar nu s-a putut face nimic. Intors acasa, a primit o alta lovitura: doi dintre copiii sai au cazut de pe slep si au murit. La scurt timp, i-au murit si ceilalti doi copii mai mici, rapusi tot de ciuma. Legenda spune ca de atunci a plecat nebun pe balta si se certa in fiecare zi cu Dumnezeu fiindca i-a luat familia. Cateva luni mai tarziu a intalnit fata unui pescar. Avdotia Arina, o frumusete ce l-a cucerit si i-a luminat din nou chipul. Numai ca sora acesteia, urata ca foamea, dar indragostita de Terente, a urzit un plan diabolic. I-a dat intalnire, printr-un bilet, surorii sale cu un grec, pretinzandu-se Terente. Banditul a surprins intalnirea dintre iubita sa si grec si i-a implantat cutitul in pantece. Fata a scapat dar el a fost arestat si de atunci a devenit bandit. A evadat a doua zi din postul de jandarmi. Pustii strigau pe strazi: „A evadat Terente, senzatii violente!”.
Decapitat la autopsie
Autopsia cadavrului lui Terente a fost efectuata de medicul legist Maria Zaharescu, care a separat capul de corp, acesta din urma fiind ingropat in afara satului, asa cum a cerut preotul, in locul intitulat „Raspantia Lupului”, in drum spre Macin. Capul a fost luat de maiorul Stanescu, pus intr-o cutie de tabla care, dupa ce l-a prezentat presei, l-a transportat la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici”. Muzeografii si profesorii
de istorie din Braila sunt la curent cu legenda lui Terente. Marturii despre acesta se pastreaza la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale. Se dusese vorba ca Terente era extrem de viril, ca avea „una” lunga de peste 20 cm. Barfele domestice nu aveau alt subiect decat cel despre bucatica buna a lui Terente. Scrisori parfumate erau trimise banditului, care onora din cand in cand pe cate o doamna cu vizita sa.