Sabiha Gokcen este aeroportul secundar al Istanbulului, o aerogară situată în partea asiatică a Turciei, la vreo 50 de kilometri de oraş, aproape de coasta Mării Marmara. Ca în orice locaţie cu trafic intens, lumea este extrem de grăbită şi e destul de greu să fii atent la detaliile din jur. Ajuns însă în spaţiul destinat ridicării bagajelor, eşti nevoit să aştepţi destul de mult şi atunci ai suficient răgaz să priveşti cu atenţie la cele ce sunt prin preajma ta.
Un lucru care surprinde cu siguranţă este acela, pe un perete al spaţiului sus-amintit, se află un spot publicitar uriaş în care compania naţională de zbor a sârbilor, Air Serbia, a aşezat imaginea Catedralei Ortodoxe din Belgrad. Spuneam că este surprinzător, atâta vreme cât Turcia este totuşi o ţară musulmană. Evident, Turcia nu este Arabia Saudită, unde simpla purtare sau expunere a unei cruciuliţe, a unui simbol creştin sau deţinerea unei Biblii atrage după sine decapitarea în piaţa publică… Speculând puţin, se poate spune că aici nu e vorba doar de toleranţa şi politeţea turcilor, una reală în general, ci şi de abilitatea lor înnăscută spre afacerile profitabile. Cu alte cuvinte… da, afişaţi ce doriţi, dar vă costă atât!
Trecând de la turcii musulmani la sârbii ortodocşi, vreau să subliniez că nu am împărtăşit niciodată forma violentă de naţionalism manifestată cu anumite prilejuri de vecinii noştri creştini. Dar totodată, doar răuvoitorii nu vor să vadă că sârbii, mai ales în ultimele două decenii, au fost realmente provocaţi şi nedreptăţiţi de „postcreştinii” Occidentului, astfel încât să se aleagă praful de unitatea lor.
Lăsând însă deoparte chestiunile ce ţin de filosofia politică a istoriei recente, trebuie apreciat patriotismul sârbilor (patriotismul este totuşi altceva decât naţionalismul). Indiferent dacă spotul publicitar respectiv se află şi în alte ţări, musulmane sau creştine, e lăudabil faptul că o companie naţională are curajul să se promoveze nu printr-o imagine comercială, ci printr-un simbol spiritual absolut. Cu siguranţă, toate popoarele ortodoxe din estul Europei sunt încă destul de conştiente de darul nepreţuit al Ortodoxiei, primit prin dragoste divină; însă nu toate au inspiraţia şi curajul să-şi afirme identitatea milenară. Iată, sârbii o fac, şi nu oriunde. De luat aminte, ca pildă!