V-ati intrebat vreodata de unde vine numele de Braila? Sunt localitati in judetul Braila care va starnesc curiozitatea in ceea ce priveste denumirea sau va fac sa zambiti atunci cand le auziti numele?
PROBRAILA va prezinta, incepand de astazi, impreuna cu profesorul Ioan Munteanu, autor al lucrarii „Nume de sate din judetul Braila”, o descifrare a numelor localitatilor brailene, pornind de la denumirile purtate de-a lungul timpului, explicatiile oferite de traditia orala si documentele oficiale puse la dispozitie de autoritati.
Primul in lista descifrarilor este, cum era de asteptat, orasul Braila.
Cea mai veche explicatie a numelui Braila, unanim acceptata, ii apartine lui Nicolae Iorga: „Braila nu este altceva decat desvoltarea fireasca a unui vechiu sat de pescari romani, care a luat numele de Braila dupa numele stramosului care s-a asezat in locurile acestea unde se unesc din nou cele doua cursuri prea multa vreme despartite ale Dunarii. Braila este un sat de pescari intemeiat de taranul roman Braila”.
Potrivit lui Nicolae Iorga, Braila poarta un nume destul de obisnuit in trecutul nostru. „Intre stravechile nume romanesti, care nu sunt latine, care nu sunt nici slavone, este numele de Brae, de unde se formeaza numele de Braescu; urmasii lui Brae sunt Braiestii, de unde Braescu. Din Brae, se formeaza printr-un sufix foarte obisnuit: Braila, un nume de om, precum e Traila, Vintila, din Trae, Vintea; Momcila, bulgaresc, din Momciu. Deci e firesc lucru ca din Brae sa se formeze Braila”.
Targul Brailei s-a numit apoi Braila, dar forma veche este Targul lui Braila. „Se zicea Brailei, cum se zice si Tatei, fara ca numele sa fie feminin. Dovada cea mai deplina este si aceea ca pana acum traieste in Oltenia, raspandita si in alte parti, familia Brailoiu, care vine de la Braila. Deci Brae, Braila, Brailoiu sunt trei forme in desvoltare pornind de la acest nume. Prin urmare, odata, pescari din neamul batranului Braila au lopatat in partile acestea. („Dunarea Romaneasca”, conferint? rostit? la Br?ila, pentru Biblioteca P.Armencea, la 4/17 februarie 1908, publicata in Analele Brailei, anul VI, nr.1/ ianuarie-martie 1934, p.13-14).
Ca nume personal, este atestat de mai multe ori, fiind prezent de doua ori in catagrafia din 1828 intocmita de serdarul Grigore Tautu, unde la mahalaua „Poarta cea mare” intalnim intre fruntasi pe un „David Braila”, iar intre mijlocasi pe un „Braila unchias”.
Milea Banica scria intr-o brosura aparuta in 1932 ca numele orasului ar fi o combinatie turco-rusa a vechiului nume al portului, de origine greceasca „Proheilon”, care inseamna mal, tarm, inalt, bun de acostat.
„Proheilon” ar fi devenit in limba geto-dacica „Prohilava” si apoi „Proilava”, ajungandu-se prin eliminarea silabei -va la „Proila”, iar prin transformarea lui „o” pe filiera turco-ruseasca la „Braila”.
Dupa I.Biletchi-Albescu in „Origina Brailei”, etimologia covantului „Braia” este de origine celtica, fiind datorata prezentei pe la anul 300 i.Hr a unor celti, numiti galati, care au dat numele si orasului Galati. „Un stravechiu cuvant Braia, adus de celti cu mult inainte de era crestina, traieste si astazi garbovitsi aproape uitat pe meleagurile Romaniei. Romanii l-au modificat in Braiola, dandu-i un sufix diminutiv. Cineva i-a zis Braila, cum zicea si Bratila, Chitila, Putila, Banila. Slavii i-au pus un sufix al lor, dandu-i forma de Brailova sau Brailava, latinizat in Proilavum, grecizat in Proilavon. Turcii i-au dat haina limbii lor, numindu-l Ibrail sau Ibraila, pana ce deveni statornic si definitiv ceea ce fusese inca inainte de stapanirea turceasca, Braila romaneasca.
In secolul al XV-lea, numele Brailei este amintit sub forma Breil, intr-o mentiune a Cancelariei Voievodului „Ttibor din Transilvania”.
Numele orasului a intrat in expresia: „a nimerit orbul Braila”, de la Brai/Brae, un nume vechi ce apartine fondului dacic si, ca atare, ariei indo-europene, dovada si asociarea etimologico-populara de a numelui Braila de germenul Brille („ochelari”), noteaza I.I.Rusu.