Ar trebui cineva, un coleg de partid, de pildă, să-l ia deoparte pe Stancu la sfârşitul unei şedinţe de Consiliu Judeţean şi să-i spună prieteneşte cu mâna pe umăr, cu milă, cu vocea îmbibată de dragoste creştină: Măi, Gigi, măi, fă ceva, măi, că, uite, tu nu vezi, creşte o cămaşă de forţă pe tine!
Problemele de caracter ale lui Bunea Stancu oricum nu mai erau demult doar probleme de caracter, ci-şi dezvoltaseră şi amploarea scenaristică a ceea ce ar putea fi numit drept tulburări de personalitate, dar acum clasicizatul mârlan merceolog din fruntea judeţului pare a fi ars o altă etapă a flirtului tot mai serios cu psihiatria, ajungând la un stadiu al nevropatiei în care tranchilizantul în blană ar putea fi o soluţie optimă de dialog instituţional. În ultima şedinţă CJ, Stancu s-a spuzit iarăşi la gură de furie ceauşistă, după ce consilierii PDL au refuzat să voteze suplimentarea ordinii de zi cu un proiect privind rectificarea bugetului propriu al județului Brăila, proiect introdus pe şestache, cu doar câteva minute înainte de începerea şedinţei. Din una-ntr-alta, Stancu a trântit-o: „Adică ce credeți că se întâmplă dacă facem o alocare parțială pentru a repara o clădire care este a statului român și care este în administrarea noastră și în proprietatea noastră? Dar văd cum votați dumneavoastră în interesul cetățeanului! Este dreptul meu să fac afirmații, de asta am microfon aici, să fac afirmații cât vreau”.
Stancule, dar şi la Spitalul 1, la subsol, poţi să faci în faţa peretelui alb câte afirmaţii vrei, nu ştiai asta? Poţi să fii chiar Ceauşescu acolo, live, mai real ca niciodată, mai real decât a fost vreodată Ceauşescu, mai plin de aplauze şi mai temut decât orice năpârcă clamată de-a lungul istoriei, nu ştiai asta? Cât timp însă o faci pe tiranul pe banii noştri ar trebui să-ţi mai democratizezi pliscu’ şi să-ţi mai răreşti exclusivitatea asupra microfonului. De asta ai microfon acolo, ca să introduci proiecte la negru, fără nicio dezbatere preliminară, aşa concepi tu “interesul cetăţeanului”? Stancule, te-ai smintit cu totul! Şi ai mare noroc, chiar ai mare noroc, că românul stă, în general, prost la capitolul mânie ucraineană, căci altfel, cu toată forţa ta financiară, ţi-ai fi încasat până acum de la colegii din CJ, ăia pe care îi tot molestezi moral cu microfonul, nişte serii de palme şi pumni peste bot, ca-n parlamentul Ucrainei, de n-ai mai fi putut să discerni după aceea între buburuză şi elicopter. Iar dacă aveau ei şi puţină psihoză albaneză, direct în dicteu automatic te băgau.
Oi fi tu norocos, barosane, dar nu atât de norocos pe cât e de mare şi incoruptibil neprevăzutul sănătăţii psihice.