Nebănuite surprize îţi oferă viaţa! Şi multe dintre ele tare greu sunt de desprins din ceva ce incovă delirul, pe cât de mult invocă şi inepţia strategică. De pildă, deputatul PNL Vasile Varga. A venit primăvara, copacii au înflorit, hormonii au intrat în fisiune, satele s-au inundat şi, hodoronc-tronc, ce şi-a zis Vasile Varga? Că e rost de debarcat miniştri! Şi uite aşa, un mare bec s-a aprins dintr-odată deasupra ţestei deputatului, gura i s-a lepădat de sforăit, mustaţa-manifest i s-a înăsprit, iar mânuţa de aur a năbădăiosului notărel s-a ridicat justiţiară în aer, cerându-i demisia de onoare ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Regionale, Daniel Constantin. Motivele: prevederile ambigue ale Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, precum şi nepublicarea în Monitorul Oficial, în termenul legal, a normelor metodologice de aplicare a actului normativ. Au urmat, evident, comunicatele de presă, din care, evident, ar fi trebuit să deducem o izbândă eroică în contul unui parlamentar cu totul şi cu totul eroic.
Faptul că şmecheria de PR e vizibilă de la o poştă e de la sine înţeles. Numai că nu prea îmi dau seama de logica după care acţionează sfătuitorii pe imagine ai lui Vasile Varga în plină campanie pentru europarlamentare, cât şi însuşi Vasile Varga. În primul rând, astfel de “ofensive” pentru capital de imagine axate pe ambiguităţi ale legii sau pe deconspirarea a tot soiul de nereguli procedurale – care, de cele mai multe ori, se împotmolesc într-un stufăriş de argumente tehnice, strict pentru iniţiaţi – n-am idee pe cât de mult pot interesa sau ajuta în prezentul imediat comunitatea pe care o reprezinţi în Parlament. În al doilea rând, nu pricep calculul strategic (poate că sunt eu un prost incorigibil!). Ce crede Vasile Varga, că va smulge voturi pentru europarlamentare cerându-i peste noapte demisia ministrului Agriculturii? Care-i şpilul genial, domnule Varga, că jur că nu-l văd?
De fapt, şi această acţiune a deputatului Vasile Varga ne duce în zona intrigantă a următoarei dileme: “omul politic” Vasile Varga. În acest sens, voi relua câteva adnotări ceva mai vechi pe seama “omului politic” Varga.
1) Nu pricep de ce se vorbeşte despre Vasile Varga ca despre un om politic! Unde este natura de om politic? Mai mult, unde este instinctul de liberal, că tot se recomandă liberal? Unde sunt iniţiativele lui liberale? În faptul că promitea acum ceva timp că îşi va dona, cică, timp de patru ani indemnizaţia de deputat către trei elevi buni la învăţătură ca şi când ar face un act de pomană unor mexicani în pericol de deportare sau, alt exemplu, prin marcarea pe Facebook a sărbătorilor religioase? Păi ăsta e populism de comună primitivă, în niciun caz o acţiune liberală de impact pozitiv asupra comunităţii care l-a pus în funcţia de parlamentar! Aşa lucrează el în interesul alegătorilor, aşa susţine el o politică liberală, picat din cer, dus cu pluta, fără nici cea mai mică noţiune şi fără nici cel mai volatil interes despre şi faţă de ceea ce înseamnă interesul general în politică? Din nou, unde este dimensiunea politică? Ce reprezintă Vasile Varga? Cui se adresează Vasile Varga? Până şi PPDD-ul se înţelege ce reprezintă ca intenţie politică.
2) I-am urmărit cu mare atenţie ieşirile publice pe TV (care sunt de extrem de rare, şi nici nu e de mirare). În special pe cele din campania pentru alegerile parlamentare. N-am idee cine îl consiliază pe chestiuni de discurs, dar cu siguranţă Vasile Varga îi dă bani degeaba. Un dezastru! O fabrică de fracturi! Vasile Varga articulează greu propoziţii cu cap şi coadă, lăsându-ţi tot timpul impresia că, în urma unei lovituri puternice la cap, şi-a pierdut facultatea de a vorbi şi trebuie să ia totul de la capăt. Nu e de râs, ci de plâns, pentru că omul chiar asudă din greu! Ca să nu mai spun de cuvinte stâlcite: „au fost nişte fluturaşe…”. Despre putinţa de a produce idei – Doamne fereşte, îţi duci inteligenţa politică la moarte sigură! Prin comparaţie, în campania electorală pentru parlamentare, alăturându-i pe, de pildă, Alexandru Nazare şi Vasile Varga, primul s-a detaşat la modul radical şi şocant prin ţinută publică de modul dezastruos de a dialoga al deputatului PNL. 3) Prin presa locală i s-a făcut statuie lui Vasile Varga pentru faptul că ar fi adus tineri de viitor în politica brăileană. Care tineri de viitor, măi? Cătălin Boboc, ăla care contrazice titlul filmului “Marfa şi banii” cu propriul titlu, “Marfa şi adio, prostule, nu mai pupi niciun bănuţ”? Alexandru Dănăilă, cel cu familia bogată în istorii cu iz infracţional?
Cum ar putea fi descris cât mai exhaustiv Vasile Varga, acum, că ne aflăm în competiţie eletorală şi lumea trebuie să-şi regleze cu atenţie busola? Păi, destul de simplu… Îi stă bine cu pălărie şi în prezenţa moaştelor. Are charisma celui care ştie să te seducă în timp ce te batjocoreşte. Este expert în flegme blânde. Poartă cu mândrie populară etichetă de copil amărât care şi-a depăşit izbăvitor condiţia. În lanţul trofic el ocupă locul boss-ului simpatic, al mahărului inimos. Unii brăileni, mai naivi de felul lor, îl asociază în imaginaţia lor tremurândă cu figura lui Tano din „Caracatiţa”, dar distanţa de la un mafiot rasat italian la Vasile Varga e mai mare decât cea de la Pământ la Lună. Vasile Varga le spune tuturor că nu este decât un om modest care trăieşte clipa cu frica de Dumnezeu. Când se pronunţă în cercurile „selecte” şi printre cei iniţiaţi în şmenurile de după cortină numele lui Vasile Varga, toţi au în ochi, cutremurându-se, o siluetă care pune ştampile în umbră aplecată peste un birou cu portţigaretul în colţul gurii. În politică s-a remarcat întotdeauna prin altceva decât prin anvergură politică. În administraţie publică s-a afirmat întotdeauna prin altceva decât prin administraţie publică. Iar acel altceva ce poate fi până la urmă? Cum ce? Vasile Varga nu e în politică ca să facă politică. Vasile Varga e în politică ca să fie ceea ce este: un notar viclean care conduce cu succes orgiastic o dugheană de notariat. Până la dimensiunea asta merge tot conceptul Vasile Varga – până la o dugheană.