Braila avea in 1863 zece fabrici de paine si 15 de rachiu (spirt si mastica), potrivit „Studiului de fundamentare privind situatia zonelor industriale aferente falezei”, publicat de Primaria Braila.
In anul 1863, fabricile erau modeste ca dimensiuni, unele nedepasind profilul unor ateliere. Cuvantul fabrica a aparut in vocabular spre jumatatea secolului al XIX-lea si constituia initial noua denumire a atelierelor orasenesti in care se obtineau bunuri alimentare. Politia Braila avea inventariate 38 de asemenea fabrici, in care lucrau 225 de angajati, dintre care 63 avea fabrica de paine a italienilor Borghetti si Gerbolino.
Existau 15 fabrici de rachiu (spirt si mastica), cu unul, doua sau trei cuptoare cu horn, fiecare cu un cazan cu una, doua sau trei tevi, si zece fabrici de paine, fiecare cu cate o moara cu una, trei sau patru pietre, 6 pana la 23 cai si un cuptor cu horn.
La acea vreme mai existau o fabrica de macaroane si fidea, patru fabrici de bere, o fabrica de tabacarie, patru fabrici de lumanari si una de sapun si o tipografie cu doua prese.
Cu trei ani inainte, in 1860, intr-o informare adresata ministrului de Interne se arata ca in orasul Braila existau “o fabrica de faina si patru berarii dintre care numai una mai buna, avand masinaria cuvenita si local propriu”.