Dan Bistricean: Aveţi o experienţă de 13 ani în antrenorat. Ce calităţi trebuie să deţină un tânăr care alege să vină la judo pentru a face performanţă?
Carmen Constantin: De la început trebuie subliniat că nu contează doar „talentul”. Dacă nu munceşti, dacă nu dovedeşti seriozitate şi perseverenţă, şansele de izbândă sunt foarte mici în acest sport. Atât studiile de profil apărute, dar mai ales experienţa din sală arată că acei copii care muncesc mult la antrenamente îi depăşesc pe cei talentaţi. Iar adevărul este acesta: cei cu o înclinaţie vădită pentru judo nu muncesc foarte mult… Din punctul meu de vedere, fără seriozitate şi fără disciplină nu există performanţă. Bineînţeles că trebuie să aibă câte puţin din fiecare calitate motrică şi după ani de antrenamente ele sunt dezvoltate şi îmbunătăţite.
D.B.: Cât de importantă este implicarea părinţilor în motivarea copiilor de a practica judo?
C.C.: Foarte mare. Constatăm însă că, deseori, părinţii nu sunt foarte convinşi de importanţa acestui sport în formarea unor caractere puternice. Avem copii excelenţi, chiar şi la grupa de avansaţi, care au o atitudine oscilantă, tocmai pentru că disciplina deprinsă în sala de antrenament nu este cultivată de părinţi şi acasă. Rolul părintelui ar trebui să fie unul determinant în acest sens, iar colaborarea părinte-antrenor este la fel de importantă ca aceea dintre antrenor şi sportiv. Pentru performanţă nu sunt suficiente cele două ore de antrenament zilnic din sală. Copilul, tânărul care practică judo trebuie să adopte un stil de viaţă cu o alimentaţie echilibrată, cu un program de odihnă, cu o disciplină care să-i permită să aibă şi performanţe şcolare. Mai ales cu cei de la grupa de avansaţi am un permanent dialog în sensul că trebuie să aibă o viaţă ordonată. Dar mi-ar plăcea ca şi părinţii să se implice în realizarea acestui principiu.
D.B.: A evoluat judo-ul în ultimii ani?
C.C.: Fără îndoială, între judo-ul pe care l-am practicat eu şi judo-ul actual este o foarte mare diferenţă. Plecând de la maniera în care se face selecţia şi pregătirea şi terminând cu regulamentul de desfăşurare al unei competiţii. Personal, am reuşit să ţin pasul cu tot ceea ce este nou în acest frumos sport, căutând mereu să-mi perfecţionez metodele de antrenament. Această evoluţie a judo-ului a fost benefică pentru performanţă. Dovadă şi rezultatele excelente din ultimii ani pe care le-au avut sportivii români în competiţiile internaţionale. Facem referire aici, în primul rand, la judo-ul feminin, pentru că la masculin încă se mai aşteaptă rezultatele notabile…
D.B.: Revenind un pic la iniţierea şi motivarea copiilor în acest sport, care este ponderea între pregătirea fizică şi cea psihică pentru tinerii judoka?
C.C.: E limpede că între pregătirea fizică, tehnică, tactică şi cea psihică trebuie să avem un echilibru. Acesta însă se realizează în timp şi pe etape. În perioada competiţională se pune accent pe aspectul tehnic, tactic şi psihic, iar în etapa de tranziţie ne concentrăm pe pregătirea fizică a sportivilor, astfel încât atunci când ajungem la confruntările de pe tatami sportivii să manifeste şi forţă şi stăpânire de sine şi tehnică.
D.B.: Cum stăm la nivel de performanţă cu judo-ul la CSM Brăila?
C.C.: Rezultatele din acest an vorbesc de la sine despre potenţialul pe care îl deţine Brăila în acest sport. Anul 2013 este cel mai bun de până acum ca număr de medalii câştigate de copiii noştri la competiţiile naţionale. Avem în palmares 12 medalii. S-au remarcat mai ales fetele, şi aici vreau să-i amintesc pe Teodora Naidin, campioană naţională la lupta în picioare şi vicecampioană la NE-WAZA (lupta la sol) la categoria de vârstă U13, pe Marinescu Andreea, campioană naţională la NE-WAZA şi medalie de bronz la lupta în picioare, şi pe Cătălina Varvaruc, vicecampioană naţională la lupta în picioare şi medalie de bronz la NE-WAZA. Am reuşit să le motivez pe aceste fete şi iată că Brăila obţine performanţe asemănătoare cluburilor mari, cu tradiţie, din ţară, precum Miercurea-Ciuc, Piteşti sau Ploieşti. Şi asta cu destule sacrificii personale, atât din partea mea, cât şi din partea părinţilor.
D.B.: Chiar aşa… Cu ce dificultăţi vă confruntaţi ca antrenor de judo?
C.C.: Nu trebuie ascuns faptul că avem destule probleme financiare. Singurul sprijin real vine din partea conducerii clubului, domnul profesor Marian Neta având toată deschiderea. Numai că şi el este condiţionat de bugetul sărac. Astfel că la puţinii bani pe care ni-i pune la dispoziţie clubul, se adaugă sprijinul consistent al părinţilor care contribuie la posibilitatea de a face deplasări la competiţiile din ţară. Şi totuşi performanţa vine dacă ai meciuri amicale. Cât mai multe. Dacă ai echipament adecvat, dacă ai posibilitatea de a organiza cantonamente. Toate costă bani. După cum vedeţi, am reuşit totuşi să facem performanţă cu pasiunea mea pentru acest sport, cu un buget foarte strâns şi cu bunăvoinţa părinţilor. Să vedem cât vom rezista astfel!
D.B.: Planuri de viitor, la final de an…
C.C.: Pe 15 noiembrie mergem la Milano cu trei sportivi, Naidin Teodora, Andreea Marinescu şi Gabriel Marcopol, la un turneu şi stagiu de pregătire. Evident, deplasarea se face pe cheltuiala părinţilor. Dar, până atunci, în perioada 1-10 noiembrie voi fi prezentă la Bucureşti, la un curs de pregătire pentru un nou sport: sambo. E un sport de contact adus din Rusia şi care este înrudit cu judo-ul. De fapt, cine vrea să practice sambo, trebuie să aibă cunoştinţe de judo. E o noutate, şi tinerii brăileni trebuie să ştie că, din luna noiembrie a acestui an, va funcţiona la noi, alături de secţia de judo, şi una de sambo. Sperăm că va fi ceva atractiv şi că vom putea face performanţă şi pe acest segment.
D.B.: Vă mulţumim şi vă dorim spor în toate!
C.C.: Eu vă mulţumesc!