Mâine, cu începere de la ora 17.00, scriitorul şi jurnalistul brăilean Liviu G. Stan îşi va lansa la Galaţi romanul „Sânge de pasăre pe haine”, apărut recent la editura Herg Benet. Evenimentul va avea loc la librăria Humanitas, situată pe Strada Domnească nr.45.
Pe marginea romanului vor discuta scriitorii Cristian Robu-Corcan, A.G. Secară şi Corneliu Antoniu, preşedintele Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România.
“Un roman alert şi introspectiv despre slăbiciunile umane, iubire, iertare, revoltă, acceptare, înfrângere, copilărie şi maturizare” – astfel recomandă editorii romanul tânărului prozator brăilean Liviu G. Stan.
Acţiunea cărţii se desfăşoară chiar în Brăila.
“Sânge de pasăre pe haine” spune povestea unui regizor polonez pe nume Dawid Jarek, care soseşte în România pentru a turna un film despre trecutul misterios al mamei sale, Irena. În iarna întunecată şi stranie a Brăilei, îi revin în tonuri intense amintirile crimei petrecute într-o pădure din Polonia, crimă care i-a mutilat copilăria. Iadul lăuntric îl poartă pe Jarek asemenea unei fantome prin propria dramă de familie, între Polonia comunistă şi România contemporană. Cu cât periplul său coşmaresc va pătrunde şi mai adânc în negura mamei, cu atât i se va revela şi mai clară o continuare ereditară a crimei din pădurea copilăriei. Şi o viziune definitivă: „Din pomul vieţii, doi părinţi au scuipat”.
Scriitorul Cristian Robu-Corcan, pe coperta a IV-a a cărţii:
În “Sânge de pasăre pe haine” naraţiunea explozivă este dublată de un epic dens. Între halucinaţie, haos şi corporalitate vâscoasă, realul respiră sacadat, împrumutând, pe alocuri, răsuflarea unui copil încremenit care priveşte ororile lumii interioare a omului. Lanţul generaţiilor şi ţesătura complexă a transfigurărilor trasează, cu fermitate, un desen febril, puternic şi, paradoxal, auster în luxurianţa lui descriptivă. E semnul unei rigori etice de atitudine care reface cu acribie traseul originar şi complet al speciei literare, cu dorinţa de a o anula complet şi pentru a o redefini cu o privire onestă asupra trecutului. Inserţiile experimentaliste cad natural în context, aşa cum faptele, indiferent de sensul lor, ţes lumi viitoare. Totul e dorinţă şi regret, adică viaţă şi moartea care ne atrage în ea. “Sânge de pasăre pe haine” păstrează ceva din paloarea indefinitului post-tenebras, conţinând acel efort remarcabil şi uluitor de a reţine ceea ce nu este întuneric în tenebre şi nici strălucire oarbă în lumină.
Liviu G. Stan – un debutant care pare a-şi fi scris primul roman ca pe ultimul, cu câteva luni înainte de moarte, când totul încetează să existe şi totul începe să se adune din ecoul nesfârşit al imaginilor, sunetelor şi gândurilor.
Liviu G. Stan, pe pagina sa de Facebook, despre o întâmplare din timpul scrierii romanului:
Cât timp am lucrat la „Sânge de pasăre pe haine” – aproximativ 2 ani -, destule lucruri cam ciudate mi s-au întâmplat. Însă niciunul atât de fastuos în demonstraţie ca ceea ce s-a petrecut în momentul în care am scris scena centrală a cărţii – uciderea cu ritualică bestialitate a pasărei în pădurea din Katowice. La acea dată, locuiam cam rupt de lume într-un sat din Prahova, Inoteşti. Era toamnă. Cred că o după-amiază de septembrie. Plutea o lumină teribil de rece, crudă, siberiană în după-amiaza aceea sau totul era doar în capul meu. Rămăsesem complet singur în acea zi. Uşor nevrozat, cu senzaţia acută că o să fac praf una dintre cele mai importante scene în simbioza existenţială a romanului, am ieşit să scriu în curte, la o masă de lemn, în umbra a doi plopi uriaşi. Contrar premoniţiilor mele paranoide, odată pus vârful pixului pe foaie, am pătruns rapid în scenă, cu lejeritate. Apoi, treptat, lejeritatea s-a transformat într-o concentrare din ce în ce mai pătrunzătoare. Nu mai auzeam nimic. Absenţă deplină a greutăţii corpului. A fost printre puţinele momente de curgere năvalnică, „atletică” a scriiturii. Nu mai că, dintr-odată, filmul s-a rupt şi am tresărit… Nu ştiam de cât timp dura hărmălaia de deasupra, dar desfăşurarea de forţe depistată de jur împrejurul coroanei plopilor m-a încremenit. Pe foaie, în pădurea din Katowice, mâna tatălui ucidea pasărea, iar când am ridicat privirea, m-am smucit şocat şi m-am răsturnat cu scaunul pe spate: de pe crăcile plopului, într-o somptuoasă coregrafie ofensivă, îşi luau zborul în picaje razante, pentru ca apoi să se întorcă imediat în haosul şuierător al frunzelor, ca şi când ar fi fost puse în mişcare de o respiraţie enormă, ca şi când cei doi plopi ar fi respirat enorm, iar inspiraţia le-ar fi tras înapoi, stoluri de grauri, trasând în jurul pomilor rotaţii războinice. Era ceva pur şi simplu imperial, dar într-un fel dizarmonios. Nu era acea rigoare militară cu care se năpustesc graurii asupra podgoriilor, ci un fel de dizarmonie panicată. Oricum, dată fiind potriveala dintre scenă şi toată nebunia ciripitoare de sus, aveam suficientă materie pentru o efemeră „dileală”. Când citeşti la alţii, sună bine postura de protagonist în astfel de situaţii. Când ţi se întâmplă, ultimul lucru care te preocupă e minuţia „fatalistă” a sincronului dintre timpul închipuirii şi neaşteptatul realităţii, marja literară a clipei. În fine, dar astea sunt scene imposibil de relatat fără a nu lăsa impresia unui exerciţiu de stil sau a unei fumigene de PR. Şi poate că e mai bine ca treburile astea să semene a făcătură. „Ăla” cu „Ferestrele zidite” (Alexandru Vona – n.r.), care nu prea e citit pe la noi, ştie de ce…
Liviu G. Stan, membru al echipei www.probr.ro şi redactor-şef adjunct al publicaţiei regionale www.sud-est-forum.ro, este jurnalist și scriitor. S-a născut în Brăila la data de 8 martie 1987 şi este licențiat în Jurnalism. A debutat în presa brăileană, ca editorialist, în 2008. A realizat publicația culturală “Obiectiv Cultural”. Este autorul a două cărți de literatură și este prezent în publicistica românească cu articole de antropologie urbană, interviuri, cronici, eseuri, analize etc.
Romanul poate fi comandat online de pe site-ul librăriei Herg Benet, accesând link-ul următor: Editura Herg Benet – Liviu G. Stan, “Sânge de pasăre pe haine”.