
In cele ce urmeaza va vom prezenta un comunicat de presa emis de Marioara Nistor, deputat PP-DD Braila. „De 23 de ani, societatea romaneasca se mandreste cu o noua inventie: inca o clasa sociala, clasa politica! Nimic mai nociv si mai nesabuit decat o clasa sub forma de casta inchisa, mai presus de lege, de principii, de valori, cu idei dominate de dispret si nepasare. Consider ca politicienii nu sunt o clasa sociala, sunt reprezentantii unei comunitati si trebuie sa respecte vointa, drepturile si interesele acestei comunitati.”
Personal, am intrat in politica nu pentru a face parte dintr-o clasa, dintr-o casta, ci pentru a fi vocea celor 7.000 de voturi primite la alegerile parlamentare din decembrie 2012. Pe cale de consecinta, astazi voi fi vocea care spune ca statul roman, statul de drept, a ajuns in mod paradoxal si poate hidos sa reprezinte mai degraba milioane de caini de pe strazi si nu oamenii, daca a ajuns sa aloce lunar aproximativ 300 lei/cap de caine pentru intretinere si doar 42 de lei lunar pentru un copil.
Art.22 din Constitutia Romaniei garanteaza „(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant”. La art.34, se arata „(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice”, iar art. 35 sustine ca „(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic”.
Se spune ca o Biblie tocita arata ca omul este hranit sufleteste! Constitutia noastra are paginile lucioase, noi, parca nedezlipite din tipografie, tocmai pentru ca reprezentantii statului, guvernantii nostri politici, nu fac decat sa jure pe ea si nimic mai mult, nimic in plus. Astfel s-a ajuns in situatia dramatica din Romania anului 2013, in care un suflet nevinovat de nici patru ani este devorat de cainii vagabonzi si flamanzi, iar autoritatile nu au capacitatea manageriala si administrativa de a lua deciziile imediate care se impun. Ei varsa lacrimi „amare”, menite sa impresioneze publicul telenovelist, dar cainii sunt in continuare pe strazi, gata-gata sa mai curme unul sau mai multe suflete nevinovate…
Cat sa mai permitem ca amatorismul politic sa guverneze Romania in mod josnic? Cat sa mai permitem ca tavanele scolilor sa cada peste copii, ca profesorii sa fie luati in deradere pentru rezultatele de la evaluarile nationale, cand ei castiga intr-o luna cat un pahar din cea mai proasta sampanie din Bamboo, cat sa mai trecem indiferenti pe langa medicii care opereaza cu un instrumentar ce trebuia casat de mult?… Cat sa mai privim nepasatori la cei care vand pe nimic resursele tarii, infrastructura, la smecherii care „sifoneaza” banii de autostrazi, care se vaita si implora in genunchi sa se vanda Rosia Montana tot pe nimic? Ne-am intrebat oare cati romani au ramas fara suflet, care le-a murit definitiv in urma disponibilizarilor masive si fara noima? Se intreaba cineva de ce trebuia sa moara cineva, un copil nevinovat, pentru ca responsabilii tarii si ai comunitatilor sa fie determinati sa ia masurile minime, de bun simt, pentru protectia celor care i-au ales? Si uite ca masurile se lasa inca asteptate, chiar si in cel de-al 12-lea ceas… Aceeasi vinovati o dau acum la intors, storc lacrimi in fata camerelor de televiziune si se fac ca nu au solutii, desi cea mai la-ndemana dintre ele, demisia, nu le face cu ochiul…
Nu sunt un om insensibil, nu sunt un om care nu respecta natura, dar sunt un om care-si asuma, indirect, greseala comuna de a lasa bietele animale in strada, ale nimanui. Acest lucru nu inseamna insa ca trebuie sa persistam intr-o greseala veche de 23 de ani si sa privim nonsalant cum orasele si satele noastre sunt decimate de cainii salbaticiti. S-au facut campanii de adoptii cu rezultate mai bune sau mai putin bune si felicit pe cei care si-au luat acasa un animal de companie, oamenii comportandu-se ca bunul samaritean. Dar ce facem cu restul de zeci de mii de caini oameni buni, ii lasam pe strazi, in conditiile in care adaposturile sunt arhipline, sau mai ales pentru ca perpetuarea acestei stari de fapt a devenit o afacere extrem de profitabila pentru multi??!!
In concluzie, consider ca nu avem nevoie de nici un fel de referendum. Ne lipseste pur si simplu o decizie ferma: exterminarea cainilor care nu isi gasesc stapan. Aceasta ar fi decizia corecta, atat pentru asigurarea sanatatii si igienei publice, cat si, mai ales, pentru viitorul natiei noastre. in conditiile in care oricum Romania sta prost la capitolul natalitate, cred ca sta in puterea noastra, a parlamentarilor, sa emitem repede o lege buna si corecta in acest sens. Iar dupa ce vor rezolva problema cainilor maidanezi si ucigasi de copii, poate guvernantii se vor decide sa majoreze si alocatia copiilor, acum de doar 42 de lei, si poate vor lua si alte masuri in folosul romanilor, pentru a justifica votul popular masiv care i-a propulsat la putere. Pana acum degeaba!