
Eram pe Soseaua Buzaului la trecerea peste linia de tramvai de la intrarea in Parcul Monument, cand mi-a atras atentia un fel de masina, cam jumatate decat una normala, care forta intrarea in strada principala, fiind iesita destul de mult in sosea. M-am uitat atent si am vazut la volanul acestei masini ciudate un baietel rotofei, in jur de 10 ani, cu o fata rosie si speriata, semn ca era depasit de situatie si nu stia cum sa procedeze intr-un trafic atat de aglomerat.
L-am claxonat, cu gandul sa-l atentionez sa dea inapoi, crezand ca poate a gresit drumul si nu isi da seama ca paraseste spatiul de joaca din Monument. Dar nu, copilul se ambitiona sa iasa din parc cu microcarul. Am insistat pret de cateva secunde si mare mi-a fost mirarea cand am vazut cum pe geamul din dreapta al masinii iese un cap de adult si incepe sa ma injure cu cele mai alese cuvinte. Din multimea de vorbe spuse de-a valma si cu patima, mi-a ramas in minte doar expresia: „Eu sunt tac-su! Eu l-am facut, eu il omor!”. Mi s-a parut infricosatoare imaginea in care un parinte isi impinge, cu buna stiinta, copilul in ghearele mortii.
Cand ii faci cadou copilului tau un mijloc de transport de orice tip, care il arunca in jungla din trafic, te faci responsabil pentru viata si pentru moartea lui. Chiar daca legislatia permite ca micorcarurile sa fie conduse de minori cu varsta minima de 16 ani, asta nu inseamna ca e in regula sa ne lasam copiii prada junglei din trafic. Traficul din Romania este unul foarte agresiv, in care soferii nu au rabdare, se injura si sunt gata oricand sa sara la bataie.
Ba mai mult, prezenta in trafic a unor asemenea jucarii, ii face pe unii participanti la trafic sa devina teribilisti si sa le arunce pur si simplu de pe sosea. Un astfel de caz s-a intamplat in a doua zi de Paste, in dreptul benzinariei din Lacu Sarat, cand soferul unui BMW a lovit din dreapta spate un astfel de microcar si l-a proiectat pe celalalt sens de mers. Doua eleve de 16 ani, una soferita, cealalta pasagera, au ajuns la spital nevinovate si speriate.
Mai deunazi am vazut pe tv o stire despre un copil care se ducea zilnic la scoala cu ATV-ul dat de mama lui. A fost filmat de reporterii televiziunii respective cum mergea pe drumurile publice si intorcea capul sa vada cine este in spate, in loc sa foloseasca oglinzile retrovizoare.
Un lucru este sigur: traficul din Romania nu este pregatit sa ne primeasca copiii, iar gandirea parintilor este total gresita cand iau in calcul sa „isi bucure” copilul cu o masina a mortii. Doar norocul face ca unii copii aflati la volanul unor astfel de masinute sa fie paziti in trafic. Dar de cate ori poate fi fortat norocul?
In mintea parintilor exista mereu idea ca: daca eu n-am avut cand eram mic un lucru, copilul meu trebuie sa-l aiba, ori aceasta este o gandire cu totul gresita, care fura ani si chiar viata copilului pe care pretind ca il iubesc. Unii isi indoapa copiii, altii le cumpara lucruri scumpe, altii ii scapa cu bani de belelele in care intra, iar asta nu face decat sa le arate copiilor ca lucrurile se pot obtine simplu in viata si ca totul le este permis. O lectie de viata total gresita, care ii face sa porneasca cu stangul in viata. Si toate astea pentru ca, uneori, parintii inteleg gresit sa isi arate dragostea fata de proprii copii…