A venit intai de Mai. “Traiasca 1 Mai, Ziua Internationala a Muncii!”… De astazi am intrat in luna florilor, putem spune ca dupa cele cateva zile calduroase a venit vara, a venit si ziua celor ce muncesc, vine si ziua tineretului, a venit minivacanta si pe langa toate astea, duminica va veni Pastele. Ce frumos! Ce miraculos! Ce imbietor! Ce mirific!
Si totusi pentru cei care stiu sau nu stiu, 1 mai reprezinta Ziua Internationala a Muncii. Parca ieri era… cand toti muncitorii Romaniei sarbatoreau aceasta zi plina de fast politico-comunist, prin diferite manifestari de amploare. Ba o mica defilare, ba o sedinta socialista, ba concursuri de biciclete pana la Blasova, ba pe la munca “Sarbatorim ziua muncii… prin munca!”, ziceau unii, ba la o bere, o chifla si doi mici, prin padurea din Lacu Sarat sau cea de la Padurea Viisoara. Si uite asa ca la orice sarbatoare, “paranghelia muncii” era asezonata cu multa muzica din folclorul autohton.
Ce distractie, ce veselie, ce armonie in randul muncitorilor de pe la I.U.G. Progresul, Santierul Naval, Laminorul sau Combinatul de fire si fibre artificiale de la Chiscani. Unii mai alegeau varianta trenului pentru a merge la mare, daca nu aveau indicatii de la partid sa ramana in oras.
Dar de cand sarbatorim aceasta zi?
In Romania aceasta zi a fost sarbatorita pentru prima data de catre miscarea socialista in 1890. In perioada regimului comunist, de 1 mai autoritatile organizau manifestatii uriase pe marile bulevarde. Coloane de oameni, in tinute festive, scandau lozinci si purtau pancarte uriase. Dupa 1990, importanta propagandistica a zilei a fost minimalizata, dar oamenii se bucura de acest eveniment, sarbatorindu-l in aer liber, la iarba verde, la mare ori la munte. In 2003, pentru prima oara in istoria postdecembrista, o confederatie sindicala (Blocul National Sindical) a incercat organizarea unei adunari populare, cu mici, bere si muzica, pentru a serba acesta zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzatiile de simpatie pro-comunista, amintirea propagandei PCR fiind inca vie in constiinta populatiei.
Iata ca traditia de atunci se respecta si acum. Hotelurile de pe malul litoralului isi asteapta clientii din toata tara, patronii acestora “bulucindu-se” cu oferte de oferte, care mai de care mai tentante si mai atragatoare la preturi insuportabile. Plajele sunt pregatite, de asemenea si la Braila pe malul garlei daca nu cu “pledul” la iarba verde cu amicii.
“1 Mai nu mai inseamna aproape nimic. Suntem atit de saraci, incat astfel de zile trec neobservate. Probabil ca oamenii vor face ceea ce fac in fiecare sambata sau duminica, unii vor merge la un gratar, altii isi vor rezolva problemele zilnice. Doar cei cu bani isi vor permite sa mearga intr-o mica vacanta la mare, la noi sau in Bulgaria“, ne-a spus Costica S., pensionar. “O fi 1 Mai ziua celor ce muncesc, dar nu prea mai munceste nimeni in tara asta, asa ca nu vad de ce am sarbatori. Cei mai multi romani sunt plecati la munca in strainatate, iar cei care au ramas vor sta acasa sau vor iesi la iarba verde in Lacu Sarat sau pe la Blasova”, ne-a mai spus Cristian Moise.
Si cum de astazi avem cateva zile libere, fiind Ziua internationala a muncii, cu totii, munca, o vom petrece printr-o zi libera. Nu toti romanii putem sa ne bucuram de aceasta zi, deoarece aproape 1 milion de romani sunt someri. Discutabila “meserie”, discutabil moment. Unii nu gasesc unde sa munceasca, deoarece pregatirea profesionala aleasa si indragita este ocupata peste tot, iar altii “mai asteapta” poate, poate Dumnezeu va aduce “pe tava” si ceea ce isi doresc. Bine ca statul le ofera pentru o perioada de jumatate de an sau un an un ajutor financiar prin care sa poata sa supravietuiasca. Si totusi a sosit momentul sa depasim complexele ideologice ale perioadei de tranzitie. Statutul nostru de tara membra a Uniunii Europene ne permite afirmarea si apararea patriotismului economic. Se impune sa privim critic prezentul, sa refuzam sa-l acceptam. Am fost invatati premeditat sa facem ceea ce ni se spunea: viitorul il reprezinta companiile mici si mijlocii, dar in lume s-au format cele mai mari corporatii; cat sunt de rele monopolurile de stat, cum trebuie distruse si privatizate in folosul – culmea! – a altor companii de stat; cat de inteligenti am fi daca scapam de industria nationala poluanta si ineficienta; statul este prost administrator iar solutia miraculoasa este privatizarea – in acelasi timp, statele “profesor“ si-au consolidat companiile de stat; sa restituim toate proprietatile nationalizate, incepand de la Cuza iar acum nu sunt bani pentru despagubiri. Oamenii cinstiti au fost inca o data pacaliti. Motivul esential al Revolutiei din Decembrie 1989 a fost indignarea cetatenilor care au cerut libertate si vot liber. S-a stabilit setul de principii si valori care sa stea la baza reconstructiei tarii. S-a schitat modelul de stat si dimensiunile modernitatii care sa calauzeasca gandirea Guvernului. Politicile stabilite atunci aveau in vedere demnitatea cetateanului, care trebuia asigurata si respectata printr-un sistem de asigurari sociale, echitate sociala, primatul interesului general fata de cel particular. Dar realitatile s-au indepartat de acele deziderate, politicile promovate de actualii conducatori au creat mari tensiuni in starea de spirit a cetatenilor. Oare nu mai avem aceeasi capacitate de indignare?! Sau, nejustificat, ne-am resemnat? Nu! Toate acestea ne indreptatesc sa concluzionam: astazi, mai mult ca oricand, a devenit evident ca Romania se afla pe un drum gresit. Statul roman a ajuns arma la tampla cetatenilor pe care puterea politica ii jefuieste zilnic. Saracia s-a extins, adancand prapastia dintre cei bogati si cei saraci, dintre cei imbogatiti si cei saraciti. Statul social, adica statul natiunii, a fost abandonat si inlocuit cu statul captiv, slujbas al detinatorilor puterii politice. si totusi realizarea bunelor proiecte, punerea lor in opera garanteaza ca 1 Mai poate fi un prilej de multumire, de speranta in emanciparea celor ce traiesc din propria lor munca.