Daca pana ieri, s-au pomenit sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunavoie pentru noi, astazi, biserica numeste Patimile Domnului: sfinte – pentru ca Cel ce le-a rabdat este Sfantul Sfintilor, sfintenia insasi; mantuitoare – pentru ca ele sunt pretul cu care Domnul a rascumparat neamul omenesc din robia pacatului; infricosatoare pentru ca nu poate fi ceva mai infricosator, decat ocara pe care Facatorul a rabdat-o de la faptura Sa.
In aceasta sfanta zi, de astazi, praznuim ingroparea Dumnezeiasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea in iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricaciune, a fost mutat spre viata vesnica.
Cuvantul lui Dumnezeu a stat cu trupul in mormant iar cu sufletul lui curat si dumnezeiesc Se pogoara in iad. Sufletul a fost despartit prin moarte de trup si l-a dat in mainile Tatalui. Si-a dat si propriul Sau sange, pret de rascumparare pentru noi. Trupul Domnului a suferit si despartirea sufletului de trup, dar nicidecum stricaciunea in intelesul unei putreziri a trupului.
Dupa-amiaza savarsim Liturghia Sfantului Vasile unita cu vecernia.
Ajunsi in ziua Sfintei invieri, Biserica ne cere: “In Ziua invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.
Sa luam aminte la cum petrecem aceste zile, ca la finalul lor sa avem putere sa raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur: “Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si staptnirea in vecii vecilor. Amin”.
Obiceiuri si superstitii
Suntem pe “ultimii metri”, pana cand vom spune “Hristos a inviat”. Daca in Saptamana Mare si pana acum am facut curatenie in gospodarii si in curti, am aerisit, am sters si spalat mobilierul, am varuit in incaperi, am terminat munca la camp, am postit, iata ca astazi in Sambata Mare femeile pregatesc majoritatea mancarurilor si fac ultimele retusuri pentru hainele cele noi ce vor fi purtate in zilele de Pasti. Si tot astazi, se sacrifica mieii. Florile plantate in Sambata Pastelui sunt mai frumoase si miros mai puternic. Din pasca si din cozonac este bine sa se pastreze peste an, si sa se manance pentru vindecarea bolilor. Cine cade pe drumul catre biserica de inviere va avea un an cu greutati. In noaptea de Paste se deschid cerurile si cine vegheaza si asteapta sa vada aceasta minune il poate vedea pe Dumnezeu.
De Pasti se spune ca femeile trebuie sa aiba macar o camasa noua, iar barbatii macar o palarie.
Daca in aceasta Saptamana a Patimilor am imbracat haine de doliu, in ziua de invinere se schimba hainele cu altele noi, de preferat albe. Ouale de Pasti apara de ghinioane, iar coaja lor, ingropata in pamant, apara vitele de deochi. Fetele nemaritate daca pastreaza cojile grabesc casatoria. Lumanarea cu care s-a luat Lumina din biserica in noaptea invierii, trebuie sa fie pastrata in casa si aprinsa in zile cu sarbatoare mare, furtuna, calamitate mare, boala sau necaz. Despre cei care ciocnesc ouale de Paste, se spune ca se vor intalni pe lumea cealalta. Daca manaci pui vei fi usor ca pasarea; daca mananci peste, vei fi vioi si iute; daca mananci cas sau branza, vei fi alb la fata, iar daca mananci oua rosii, vei fi rumen in obraji.
In ziua de Paste nu se fierb si nu se rosesc ouale, ca e primejdie de boala. Daca pastrezi un ou de Paste patruzeci de zile si nu se strica, inseamna ca esti om cu noroc. Daca ploua de Paste, tot timpul pana la Rusalii va fi urat.
Sarbatori luminate si pline de bucurii.