
Crăciunul, este una din cele mai iubite sărbători ale creștinătății. De peste 2.000 de ani, omenirea se bucură de nașterea lui Iisus Hristos, prilej cu care toți ar trebui să ÎL primim în suflete, să ÎL cinstim cu colinde și să dăruim din ceea ce avem și celor aflați la nevoie.
Din păcate, astăzi Sărbătoarea Nașterii Domnului tinde să capete valențe mai degrabă comerciale. Moș Crăciun, dintr-un bătrânel simpatic, despre care se spune că ar fi primit-o pe Fecioara Maria să nască în grajd, a devenit acum un moș folosit drept agent de marketing, și care tinde să îl evacueze pe Iisus Hristos din sărbătoare. Se vorbește prea mult de Moș Crăciun și prea puțin de nașterea lui Iisus. Masa de Crăciun, care ar trebui să fie un prilej de a ne bucura de Nașterea Domnului, este, pentru mulți, doar o masă festivă, în care noi suntem aduși în centrul atenției.
Nu mulți știu că, înainte, nașterea lui Iisus nu se celebra la 25 decembrie. De altfel, se crede că Mântuitorul nu s-a născut iarna. Din anul 264, la 25 decembrie a început să se celebreze ”Natalis Solis Invicti”, adică nașterea soarelui. Aproape un secol mai târziu, în anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data nașterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, și Împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează nașterea lui Iisus. Cu toate acestea, cele mai multe țări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea.
Colindatul este unul din obiceiurile de Crăciun cele mai iubite. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti nașterea lui Iisus, și sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și bani. Se spune că este importantă participarea la colindat pentru ca lucrurile să meargă bine tot anul. De asemenea, se spune că primirea colindătorilor vă asigură un an bogat, fără probleme de sănătate.
Multe obiceiuri practicate în ziua de Crăciun sunt legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează următorul obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în fața colindătorilor boabe de grâu și de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânța pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. Apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului este un nou prilej pentru gospodinele din unele zone ale țării de a-şi împodobi casele, de a agăţa de grindă sau de streaşină crenguţe de busuioc, levănţică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă, dar şi ca să parfumeze aerul încăperilor sau să alunge moliile
Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun a fost împrumutat și se presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism. Datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă sau la moartea unui flăcău sau fete mari. După Primul Război Mondial, acest obicei s-a răspândit pe tot teritoriul ţării. În ceea ce privește obiceiurile culinare, creștinii români obișnuiesc să țină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun. În ajun postul este mai aspru, iar în dimineața de Crăciun, credincioșii participă la Liturghie, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu. Postul se încheie în dimineața de Crăciun, chiar după Liturghie.