Există un termen de valabilitate pentru orice. Bunurile şi produsele au un termen de valabilitate. Proţăpirea într-o funcţie sau alta are un termen de valabilitate. Jaful ca la drumul mare are un termen de valabilitate. Minciuna are un termen de valabilitate. Apoi, fireşte, şi şmecheria are un termen de valabilitate!
Adică, domnu’ Gheorghe Bunea Stancu, se pot face tumbe şi fel de fel de salturi de circ încontinuu, nu-i o problemă, plugul merge, dar dispare tot „hazul”. Adică de atâta amar de vreme te strâmbi caraghios făcând cu ochiul, încât nu se mai amuză nimeni. Şi cu cât faci mai multe fente ca la karaoke, cu atât poporul brăilean, cum îl numeşti, vomită mai cu spor.
Şmecheria asta cu muzica cultă în Brăila de care domnul preşedinte al CJ vrea să se ocupe este un caraghioslâc ieftin, prăfuit şi greţos. În primul rând, Bunea Stancu vrea să fie promovaţi copiii talentaţi la Filarmonica Lyra. Ok, copiii brăileni trebuie promovaţi, dar la Palatul Copiilor. Ei sunt încă în studiu, mulţi dintre urmează să facă un conservator, mulţi dintre ei, după conservator, vor trece prin probe sardonice până vor face parte dintr-o orchestră. Înţelegeţi, dom’ preşedinte ce este aia o orchestră, pricepeţi ordinea tradiţională prin care se constituie o filarmonică? O filarmonică de tradiţia şi istoria Filarmonicii Lyra nu este o sală de curs sau Clubul Tineretului, unde brăilenii cu mici inflexiuni vocale pot practica karaoke sub bagheta dumitale regizorală. Lyra e altceva! Apoi, de ce, stimate edil judeţean, plângeţi după un cor, aşa cum era acum câteva decenii, după cum aţi afirmat „trist”. Păi există un cor, de mai mult de-o sută de ani, se numeşte Armonia. Este un cor muribund, ca şi judeţul pe care-l conduceţi sugându-l ca pe o acadea, este un cor în care doar nişte bătrâni pasionaţi mai cântă. De ce? Pentru că tinerii fug mâncând pământul. Mai mult, vreţi, după câte am înţeles, să faceţi un studiu sociologic, să vedeţi cam câţi brăileni sunt pasionaţi de muzica clasică. Nu-l mai faceţi, vă dau eu răspunsul: sunt mulţi, numai că, asemeni bolnavilor brăileni care iau trenul de Bucureşti drept doctor, toţi merg la Ateneu, la Sala Radio, la Operă. Înţelegeţi?
Dar poate că există o explicaţie mai simplă pentru a înţelege domnul preşedinte fenomenul. Păi dacă tot vă doare de promovarea tineretului, să vorbim puţin de tineretul pesedist, că şi el e tot brăilean, nu? Păi tineretul pesedist, domnu’ preşedinte, după ce-şi saltă mălaiul din graţia proniatoare a partidului, aşteaptă să se facă seară şi, pe şestache, o şterge din Brăila ca să-şi „trăiască” viaţa. Geme Facebook-ul de tineri de succes brăileni catapultaţi de Partidul Unic pe meterezele bugetului care îşi expun în nenumărate ipostaze foto preferinţele: sunt tolăniţi în piscine de prin Dubai, privesc prin nişte ochelari de soare cu lentile negre de sub Arcul de Triumf parizian, zâmbesc intelectual alăturaţi unor exponate de prin muzeele londoneze etc. Nu i-aţi întrebat niciodată, dom’ preşedinte, de ce nu-şi petrec vacanţele în Brăila, de ce nu-şi cheltuiesc banii în oraşul nostru drag, că doar şi ei sunt brăileni, cetăţeni brăileni, ca noi toţi? Trebuia să le spuneţi: Mă băieţi, mă copii brăileni de succes, să vă luaţi nevestele şi copiii şi să veniţi la Clubul Tineretului, să mă vedeţi pe mine cum prezint karaoke, să vedeţi ce frumos o să fie!
Dar pe elevii aceia merituoşi pe care-i premiaţi cu doi lei şi cinci zeci de bani într-un mare fast de cămin cultural i-aţi întrebat ce vor face mai departe? Eiii, dacă i-aţi fi întrebat, ei, timizi, ar fi lăsat capul în jos şi ar fi tăcut, dar în mintea lor n-ar fi fost decât un gând obsedant: să fugă cât mai repede din Brăila şi să nu vă mai vadă faţa în veci, amin!
Domnu’ preşedinte, aţi reuşit să văruiţi câteva clădiri emblematice ale Brăilei, dar aţi observat fenomenul de care vorbesc toţi brăilenii? Sunt pustii! Frumoase, restaurate şi pustii. În ele nu se întâmplă nimic. E ca în povestea aia cu revista literară brăileană pe care aţi anunţat-o încântat. O fi ordin să se facă, da, cu plăcere, dar nu vedeţi că nu-i nimeni s-o facă? Poate-l rugaţi pe tovarăşul Simionescu să vă împrumute câţiva oameni de cultură din primărie, să vă ajute să faceţi, dacă nu o revistă literară sau culturală, măcar o revistă care să conţină propoziţii în care care greşelile gramaticale să nu se repete mai mult de două ori pe rând.
Rămâneţi la pod, domnu’ pre;edinte, cu „extremismele” astea culturale e mai greu. Cu toate că – nu vedeţi? – nici podul nu are cine să-l facă! Până şi şmecheria asta a expirat!