Tot ce face acest cuplet grotesc durează o viaţă. Fie că e vorba de un biet drum, fie că e vorba de un pod sau un aeroport, fie că e vorba de rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, fie că e vorba de doleanţa unui singur brăilean îndreptăţit să ceară ceva, Stancu şi Simionescu se blochează în promisiuni şi toate rămân aşa cum s-a stabilit în 1946.
După povestea cu podul şi aeroportul, brăilenii surâd scepticii şi când apare o promisiune de plantat panseluţe. Chiar şi în cazul când ceva se mişcă, se mişcă mai încet ca ochiul mortului. Stancu, de pildă, de când se ocupă de Spitalul Judeţean, a lăsat baltă totul. Dezvoltarea şi dotarea unui spital în Brăila confiscă total un preşedinte de Consiliu Judeţean. Despre drumuri judeţene, instalaţii de apă curentă şi canalizare în judeţ, accesarea de fonduri europene pentru localităţile din judeţul Brăila nu mai poate fi vorba. Experienţa administrativă a lui Gheorghe Bunea Stancu îl îndeamnă să îngheţe tot judeţul dacă trebuie să se ocupe de cârpirea unui gard. Acest lucru indică penuria totală de profesionişti din cadrul PSD Brăila. Sau poate că aceşti profesionişti sunt, dar nu au încă voie să se producă administrativ, cine ştie? Ideea e că Gheorghe Bunea Stancu, din viteza cu care se autointitula vizionarul profund al judeţului, omul-orchestră, a pus frână şi, ţâfnos, a transmis, indirect, că dimensiunea lui administrativă nu o depăşeşte pe aceea a unui manager de spital. Nimic rău în asta, dar ne întrebăm când anume vom avea un preşedinte de CJ adevărat? Un preşedinte de CJ capabil să urnească lucrurile, să selecţioneze profesionişti care să deruleze proiecte, să-şi formeze o trupă de consilieri bine pregătiţi în toate domeniile etc etc.
Privind în urmă fără mânie, putem spune că, fără a se produce nici o schimbare semnificativ bună în viaţa noastră, Gheorghe Bunea Stancu ne-a mâncat anii cu promisiunile, reuşind, în schimb, să şi-i trăiască din plin pe ai lui.
Aurel Simionescu e un caz mai aparte prin comparaţie cu Gheorghe Bunea Stancu, care reprezintă, mai degrabă, un exemplu comun în politica brăileană postdecembristă. Simionescu este un politruc bolnav de arivism, un anti-talent administrativ, un activist de partid pe care vorbirea directă, contactul sincer cu oamenii şi transparenţa îl pot ucide. Primarul Aurel ştie una şi bună: nu trebuie să le spui brăilenilor ce ai de gând să faci, trebuie să le spui altceva, iar după ce faci ce ai tu chef, să-i avertizezi că nu-i adevărat. Aurel Simionescu mai ştie o regulă extrem-comunistă, pe care nu o încalcă niciodată: să nu termini într-un mandat nimic din ceea ce ai început pentru că mai ai nevoie de un mandat ca să finalizezi ceea ce ai iniţiat în precedentul. Astfel se justifică şantierul deschis numit Brăila, în care se astupă o groapă în circa 3 ani de zile, dar numai după ce, în prealabil, s-a făcut alta. Aurel Simionescu are strategia administrativă a celui care şi-a deschis o vulcanizare şi care şi-a angajat 10 ciraci care să dea, cu un cui, găuri în toate cauciucurile din zonă. Asta ştie să facă şi asta va face până ce duhul lui Lenin îl va lua în cerurile unde toţi oamenii sunt la fel în afară de cei care-i îndrumă şi care sunt un pic mai altfel.
Cât priveşte meciul Stancu-Simionescu – acesta există şi este în plină desfăşurare, n-o să vedem ceva ieşit din comun, ci doar brutalele acţiuni de epurare de partid pe care orice comunist le iniţia când ajungea la putere.
Brăila s-a golit de oameni de valoare, de întreprinzători entuziaşti, de minunaţi aventurieri plini de viaţă. Au plecat spre ţări sau oraşe în care normalitatea le-a permis să intre în rând cu istoria şi cu societatea. Ar fi fost mare lucru să fi rămas alături de cei care încă mai cred că Brăila reprezintă mult mai mult decât Stancu şi Simionescu. Şi, în continuare, ar fi mare lucru dacă brăilenii, prinzând ultimul tren al şansei, vor înţelege că viitorul Brăilei în lume ţine de tinerii curajoşi, puternici, inteligenţi şi inovatori, în care urlă viaţa, nu ecoul sordid al cavoului prin care, de aproximativ 4 decenii, se plimbă aceleaşi personaje aproape mumificate.