Saptamana Luminata este saptamana care urmeaza praznicului Invierii Domnului. In vremuri trecute, botezul era savarsit in noaptea de Pasti. Cei botezati erau numiti “luminati” si purtau haine albe in toata saptamana de dupa Paste. De la purtarea acestor haine albe aceasta saptamana a primit numele de Saptamana Luminata. De asemenea, in aceasta perioada toate s-au umplut de lumina sfanta a Invierii Domnului.
In noaptea Sfintelor Pasti, se sting in biserica toate luminile. Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altar ramane aprinsa. Spatiul intunecos este chipul mortii si al iadului in care a coborat Hristos cu sufletul Sau. Candela aprinsa de pe Sfanta Masa este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului coborat la iad.
In Saptamana Luminata, zilele de miercuri si vineri sunt zile cu harti, adica se da dezlegare la mancarurile de dulce datorita Invierii Domnului.
Dupa Saptamana Patimilor, crestinii ortodocsi sunt in Saptamana Luminata, aceasta fiind prima saptamana care urmeaza dupa invierea Domnului Iisus Hristos si se termina in duminica urmatoare, numita Duminica Tomii (a Sfantului Apostol Toma).
Pentru crestinii ortodocsi, Saptamana Luminata este inceputul unei perioade de sarbatoare care se termina dupa cincizeci de zile de la Paste, la Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile). Saptamana Luminata sta sub semnul luminii si prima slujba din aceasta saptamana incepe prin cuvintele “Veniti de luati lumina”. Hristos iese din mormant invaluit in lumina cea sfanta a dumnezeirii Sale. Din noaptea invierii si pana la inaltarea Domnului la cer, in Biserica se canta “Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit”, prin noul Ierusalim facandu-se referire la Ierusalimul cel vesnic, eshatologic.
Slujbele din Saptamana Luminata se tin cu Usile imparatesti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este impiedicata de nimic, ceea ce simbolizeaza usa deschisa de la mormantul Mantuitorului, dar si ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim in momentul mortii Mantuitorului. in primele secole ale crestinismului, in timpul Saptamanii Luminate, catehumenii (cei care se pregateau sa primeasca taina Botezului) care erau botezati in noaptea de Pasti purtau haine albe, simbol al bucuriei invierii. in aceasta perioada, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cantarile si citirile din aceasta perioada a Saptamanii Luminate fac referire directa la invierea din morti a Mantuitorului. Slujbele sunt mai frumoase prin aceasta bucurie a invierii de care sunt inundate toate randuielile liturgice. Chiar si slujba inmormantarii celor care au adormit in timpul acestei saptamani e diferita de randuiala obisnuita, caci se canta aceleasi cantari ale canonului invierii Domnului si Hristos a inviat, in loc de Vesnica pomenire. Din Duminica invierii Domnului, in Biserica Ortodoxa incepe o noua perioada liturgica a anului bisericesc, numita perioada Penticostarului. Numele acestei perioade – una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alaturi de perioada Octoihului si de cea a Triodului) – vine de la cartea Penticostar care se foloseste in mod deosebit in cultul ortodox in perioada dintre Paste si Rusalii (50 de zile). Aceasta perioada se distinge din punct de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumusete si prin bucurie a intregii creatii, ceea ce se exprima prin randuieli cultice cu totul specifice ce se savarsesc in Biserica. Totul pare invaluit in alb, totul este lumina, totul exprima bucuria de a fi impreuna cu Hristos in Biserica Sa. Si bisericile se invesmanteaza in alb si vesmintele preotilor. De aceea, aceasta perioada a Penticostarului este perioada cand se canta in toate imprejurarile “Hristos a inviat” si cantari de bucurie: “Veniti sa ne luminam popoare! Veniti sa ne bucuram de invierea lui Hristos!”.
In tot acest timp, crestinii ar trebui sa se salute cu urarea “Hristos a Inviat” si de la inaltare, “Hristos S-a Inaltat”, urmata de raspunsul “Adevarat a Inviat” si “Adevarat S-a Inaltat”.