
Vineri seara se săvârșește Denia Prohodului Domnului, care anunță coborârea la iad a Mântuitorului și dezlegarea din lanțul robiei păcatului a lui Adam și a Evei. Și prin aceasta, eliberarea și iertarea noastră a tuturor. Slujba Prohodului este cântată cu emoție și evlavie de toți credincioșii din Biserică, Prohodul fiind compus pe structura Psalmului 118 din tradiția ebraică, între cuvintele Psalmului fiind intercalate texte compuse de Biserică. Se întrepătrund astfel învățăturile Vechiului Testament cu cele ale Noului Testament.
Din Sfântul Altar se scoate Sfântul Epitaf pe care se așează Crucea și Evanghelia, creștinii fiind chemați să li se închine și să le sărute.
Punerea în mormânt a lui Hristos și coborârea lui la Iad înseamnă victoria deplină asupra morții, anunțând deja bucuria Învierii. De altfel, la Ierusalim, în orele de după prânz ale Sâmbetei celei Mari, în timpul Vohodului Vecerniei, are loc o minune copleșitoare, în Biserica Mormântului Domnului coborând lumina hristică, Lumina Învierii. Minunea se repetă an de an, orice știință arătându-se neputincioasă în a explica rațional ceea ce se întâmplă în Sâmbăta Mare. Astfel, sentimentul tristeții și al tânguirii dispare treptat și odată cu zorii dimineții de Duminică, bucuria Învierii lui Hristos inundă toate sufletele și creștinii ortodocși își strigă unul altuia biruința: HRISTOS A ÎNVIAT!