Nici nu ştii cum să-l consideri. Un cunoscut de-al meu l-a denumit “borşul calicului”, însă, după ce a gustat fiertura, ochii i s-au rotunjit frumos în orbite, a oftat şi mi-a declarat hotărât că, din momentul acela, face parte din tagma calicilor.
Marea majoritate a oamenilor strâmbă din nas: Băi, ce mare lucrare-i să faci un borş de fasole? Boabe să fie, că restul…
Practica, însă, a demonstrat că pregătirea unui borş de fasole nu-i chiar floare la ureche. Borşul are dichisul lui, are toane, se răzvrăteşte dacă nu-i respecţi sau dacă omiţi, cu bunăştiinţă sau nu, etapele necesare.
Pentru ca borşul să iasă aşa cum trebuie şi fasolea să fie bine fiartă, trebuie musai să avem grijă la ce fel de apă turnăm în oală. Asta, asa, ca să pornim cu dreptul. Cum pe la robinetele de acasă curge, în general, apa dură, e mai indicat să folosim apă îmbuteliată. Care are, care nu… face un drum până la munte şi aduce apă de izvor. Când suntem siguri că avem apă potrivită, punem fasolea la fiert. Sper că aţi observat cu toţii că, de regulă, boabele sunt tari, aşa că, fraţilor, puneţi-le decuseară la muiat într-o ulcică. Până dimineaţă se vor „fezanda” frumos, numai bune de pus la fiert. Pentru borş, cea mai faină fasole-i cea grasă. Adică oleacă obeză! Dacă nu găsim, merge bine şi pestriţă.
Şi iată că apa începe frumos să clocotească. Atenţie – aruncăm prima apă şi punem altă apă, dar pe care am avut grijă să o încălzim înainte. Începe iar să clocotească, dar o aruncăm şi pe a doua şi iar adăugăm apă caldă. Şi fierbem fasolea în asta, în cea de-a treia. Treimea-i de la Dumnezeu, nu ştiaţi?! La fiert punem şi o ceapă mărunţită.
Ingrediente:
- fasole, cam jumătate de oca (500 g)
- 2 cepe potrivite
- 1 rădăcină de pătrunjel
- 2 morcovi
- 1 felie ţelină
- 1 ardei gras roşu
- pătrunjel verde
- 5-6 linguri de ulei
- pătrunjel verde, leuştean verde, cimbru
- 1 litru borş
- sare, piper
Începe treaba serioasa
1. Mintenaş, curăţăm legumele, le spălăm şi le tocăm.
2. Tragem între timp cu ochiul să vedem dacă fasolea este aproape fiartă. Dacă este – şi trebuie să fie! – adăugăm legumele. Lăsăm să clocotescă bine, să se fiarbă şi legumele.
3. Acrim cu borş, asezonăm din ulei, sare, piper, verdeaţă şi cimbru. Borşul, musai, trebuie să fie din cel de putină. Când s-a fiert borşul, îl luăm de pe foc şi presărăm leuştean. Nu vă zgârciţi la leuştean! Borşul fără leuştean e ca nunta fără lăutari.
La etapa asta, meseriaşii rumenesc câteva felii de afumătură şi, cu o mişcare fluidă, din încheietura mâinii, răstoarnă tigaia peste borşul care clocoteşte. Dacă încercaţi şmecheria asta, n-o să vă pară rău. Dacă nu o încercaţi, nici nu ştiti ce pierdeţi! Alegerea vă aparţine.
4. Lăsaţi cel puţin 40 minute să se pătrundă de arome.
Merge servit şi cald, şi rece. Mai bun e a doua zi – puneţi la strachină, sfărâmaţi o ceapă langa ea şi… mai respiraţi din când în când, că altfel vă sufocaţi!
S-aveţi poftă!