Mihai Bendeac este un actor român care nu poate suferi Biserica şi preoţii. Biserica şi preoţii nu i-au făcut nimic, dar el luptă aprig şi mai abitir decât un marxist să lumineze mulţimile care se îndulcesc, în mod inconştient, cu opiul popoarelor. Mihai a postat recent un mic text infantil pe feisbukul personal în care explică de ce vrea el să rămână burlac:
Pentru că mă scuteşte de japca unor mafioţi. A te uni în faţa lui Dumnezeu e posibil şi pe balcon, fiindcă Dumnezeu e pretutindeni. Şi nu o dată. Ci de câte ori vrei. Şi cu câte persoane vrei. Dumnezeu eşti tu. Deci nu e nevoie să te jecmănească nişte bărboşi minţindu-te că numai prin ei e „sfantă” legătura. Martor eşti tu, căci Dumnezeu e în tine.
Acum nu o să ne apucăm să-i ţinem lui Mihai un curs de teologie, în care să-i explicăm succint ce este Taina Nunţii, cum a fost instituită şi legitimată de Însuşi Hristos, ce este succesiunea apostolică şi Taina Hirotoniei etc. Pentru un intelectual ca Mihai, lucrurile astea sunt absolut ridicole.
De asemenea, ne îndoim că vreun preot ortodox l-a tras de mânecă pe Mihai, încercând pur şi simplu, „cu japca”, să-l cunune pe infatigabilul actor. La o aşa ieşire insalubră ai putea gândi că cineva din rândul clerului se ţine de capul omului nostru să se cunune musai…
Mihai nu ştie, dar războiul acesta pe care crede că-l duce cu Biserica, nu e cu… Biserica, e războiul cu sinele. Neputinţa de a înţelege lucrurile importante şi profunde se converteşte lesne în agresivitate. Iar agresivitatea maschează cel mai uşor latura nătângă a omului.
Şi pentru că am început cu un citat din Mihai Bendeac, o să închei cu unul din părintele Nicolae Steinhardt: Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi şi cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.