Doar o săptămână ne mai desparte până la desfășurarea unei noi ediții a Concursului Internațional de Canto “Hariclea Darclee”, în perioada 28 iulie – 3 august 2014, orașul natal al marei soprane îmbrăcându-se în straie de sărbătoare, omagiind cei 75 de ani de la trecerea în eternitate a legendarei Hariclea Darclee (n. 10 iunie 1860, la Brăila – d. 12 ianuarie 1939, la București).
În perioada 28 iulie – 3 august 2014, la Teatrul dramatic “Maria Filotti” din Brăila se va desfășura cea de a 19-a ediție a Concursului Internațional de Canto “Hariclea Darclee”, omagiindu-se 75 de ani de la trecerea în eternitate a legendarei soprane Hariclea Darclee.
Nu va lipsi nici binecunoscuta conferință susținută de Stephan Poen, medic foniatru și doctic în muzicologie, din data de 2 august, ora 18.00, în care se vor face o serie de referiri la aniversarea celor 300 de ani de la nașterea compozitorului german Christoph Willibald Ritter von Gluck (n.r. – n. 2 iulie 1714 la Erasbach lângă Berching – Germania – d. 15 noiembrie 1787 la Viena), unul dintre compozitorii importanți de operă din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, primul reformator al perioadei muzicale clasice, cunoscut în special pentru opera Orfeu și Euridice, considerat părintele perioadei muzicale clasice și rococo – cel puțin în domeniul operei, fiind profesorul de muzică al Mariei Antoaneta, regina Franței. Neuitat nu va fi nici Niccolò Jommelli, compozitor de origine napolitană, născut în 1714, în Aversa și care a murit la Napoli, în 1774. Împreună cu alți compozitori în principal în Sfântul Imperiu Roman și Franța, a făcut importante schimbări la operă. Se vor comemora 150 de ani de la trecerea în neființă a lui Giacomo Meyerbeer, compozitor de operă din Germania, de origine evreu, unul dintre compozitorii cu cel mai de succes din secolul al XIX-lea.
După această conferință va urma un recital susținut de tinerii artiști. Duminică, 3 august, cu începere de la ora 17.00, va avea loc Concertul Master Class.
Sub semnul atât de glorios, de inspirator și de uman al nemuritoarei Darclée, pentru care Puccini a compus “Tosca”, Mascagni – “Iris” și Catalani – “La Wally”, tinerii artisti lirici din întreaga lume sunt așteptați la Brăila, invitați la marea sărbătoare a muzicii și a cântului, din care fiecare va ieși, într-un anume fel, învingător.
Readucem în amintirea iubitorilor muzicii lirice că la 135 de ani de la nașterea Haricleei Darclée, în anul 1995 orașul său natal, Brăila, i-a adus celebrei artiste un omagiu fără precedent, organizând Primul Concurs Național de Canto ce-i poartă numele , prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Triumful acelei manifestări i-a determinat pe organizatori să deschidă și tinerilor din alte țări porțile competiției. Astfel, în 1997, în splendidul Teatru “Maria Filotti”, în care viitoarea mare artistă debuta în 1881, la numai 21 de ani, avea loc Primul Concurs Internațional de Canto “Hariclea Darclée”, reunind 167 de concurenți din 25 de țări.
Urbea noastră a avut dintotdeauna un mediu cultural și artistic remarcabil, publicul său, care-i aplaudase pe Sarah Bernhardt și De Max, nutrea o mare pasiune pentru muzică, și mai cu seamă pentru vocea umană, dovedind de-a lungul deceniilor, cu ovațiile sale generoase, că știa să-i aprecieze pe artiștii lirici, dintre care mulți erau printre cei mai de seamă interpreți din toate timpurile, români: Matei Millo, Elena Teodorini, George Niculescu-Basu, Petre Ștefănescu-Goangă, sau străini: Adelina Patti, Titta Ruffo, Tito Schipa, Feodor Saliapin.
Concursul bienal de Canto “Hariclea Darclée”, prin anvergura lui excepțională, înseamna pentru Brăila o adevărată renaștere a unei vechi tradiții. Din 1995 încoace, nu mai puțin de 10.000 de persoane se adună spontan în jurul teatrului cu prilejul Concertelor Extraordinare ale Marianei Nicolesco, la care i-a asociat ulterior pe laureații Concursului Darclée, prezentând publicului, odată cu Idomeneo și Don Giovanni, în 1999, prima generație mozartiană din România, născută la Brăila.
Celebrarea a zece ani de existență a Concursului Internațional de Canto “Hariclea Darclée” a coincis în 2005 cu triumful reprezentației cu opera “Il Barbiere di Siviglia”, de Rossini, și a marcat participarea la această competiție, de la crearea sa, a peste 1.500 de tineri concurenți din 45 de țări și 5 continente. Ediția jubiliară 2010, marcând împlinirea a 15 ani de la crearea Festivalului și Concursului Internațional de Canto “Hariclea Darclée”, a însemnat o adevărată apoteoză, cu 187 de concurenți înscriși din 27 de țări, Juriul Internațional fiind prezidat de marele bariton Nicolae Herlea. În fruntea Orchestrei Festivalului s-a aflat, cu același brio ca la edițiile anterioare, maestrul Marco Balderi. Publicul a aplaudat cu entuziasm Concertul Omagiu lui Chopin, Schumann, Darclée la 200 de ani de la nașterea celor doi mari compozitori și a 150 de ani de la nașterea viitoarei legendare soprane.
* Date biografice ale renumitei soprane Hariclea Darclee *
Debutează într-un recital de canto în 1881, pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa “Faust”, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei “Tosca”, Pietro Mascagni – “Iris”, iar Alfredo Catalani – “La Wally”. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.
La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din “Le Cid” de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”.
Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. Tradiția muzicală a rămas în familie, fiul său, Ion Hartulary-Darclée, devenind dirijor și compozitor. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece românești: “Cântecul fluierașului”, de George Stephanescu, și “Vai mândruță dragi ne-avem”, de Tiberiu Brediceanu, înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată, dar la care păstra intacte calitățile naturale și tehnice ale minunatei sale voci. Artista a înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din “Don Pasquale” de Gaetano Donizetti, “La Traviata” de Giuseppe Verdi, “Iris” de Pietro Mascagni și “Tosca” de Giacomo Puccini. Matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al Doilea Război Mondial la Milano. Până în prezent, nu s-au identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul 1903.
La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la București din cauza faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină, iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor. În 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei, fiind înmormântată în Cimitirul Bellu.