Numărul focarelor de pestă porcină africană confirmate pe teritoriul României a ajuns la 645, acestea fiind active în opt judeţe din nord-vestul şi sud-estul ţării, a anunţat, vineri, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. Dacă la începutul săptămânii acestea în județul Brăila erau confirmate 16 focare de pestă porcină africană, la sfârșitul săptămânii numărul acestora a ajuns la 23.
Joi, 9 august a.c., a fost confirmat virusul pestei porcine africane în gospodăria personală a lui N. D. din orașul Însurăței, fiind astfel primul caz înregistrat într-un oraș din România. Alte două confirmări de pestă porcină africană au fost în comuna Gropeni, în gospodăriile deținute de Dorin Marian Olaru și Ionel Mocanu.
De asemenea a mai fost confirmat existența virusului în gospodăria lui Victor Dalimon din comuna Frecăței, dar și în localitatea Cuza Vodă din comuna Stăncuța, în gospodăria deținută de Ana Maria Bobocică.
Reamintim că celelalte 16 focare au fost în confirmate în localitățile: Frecăței, Stăncuța, Polizești, Spiru Haret, Lanurile, Gura Călmățui, Victoria. Măgureni, Băndoiu și Mărașu.
Pesta porcină africană (PPA) numită si boala lui Montgomery, este o boală infecţioasă foarte contagioasă, ce afectează porcinele indiferent de vârstă si stare de întreţinere, ce evoluează obisnuit cu forme supraacute si acute în focarele noi de boală si cu forme subacute, cronice, până la atipice în focarele vechi. Clinic boala se manifestă prin hipertermie presimptomatică, după care apar tulburări grave respiratorii, digestive si nervoase, iar anatomopatologic,în principal prin leziuni hemoragiceintense.
Între virusul PPA şi virusul pestei porcine clasice nu există înrudiri antigenice. Porcii imunizaţi faţă de virusul pestei porcine clasice nu devin rezistenţi la infecţia cu virusul PPA si nici invers. Absenţa relaţiilor antigenice între cele două virusuri stă la baza metodelor de diagnostic de laborator specifice pentru PPA.
Virusul se poate transmite prin contactul animalelor bolnave cu cele sănătoase, în mod direct, dar se poate transmite şi indirect prin: secreţiile şi excreţiile animalelor infectate (virusul se elimină prin salivă, lacrimi, secreţiile nazale, urină, fecale, secreţiile din tractul genital), sânge etc.); animalele bolnave sau moarte; porcii sălbatici; animalele trecute prin boală;căpuşe din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus infectate cu virus; adăposturi, aşternut, materiale de îngrijire, furajele, echipamente contaminate; vehiculele şi persoanele care circulă între efectivele contaminate şi celesănătoase; furajele care conţin carne/produse din carne/subproduse, provenitede la porcii infectaţi.
Virusul PPA este foarte rezistent la acţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici: 6-10 zile în fecalele de porc; 10 săptămâni în cadavre; 3-6 luni în carnea sărată şi afumată; 6-12 luni în corpul căpuşelor din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus; 18 luni în sânge la temperatura de 4°C; 6 ani în sângele congelat; mai mulţi ani în carnea congelată.
Singura posibilitate de diagnostic diferenţial între Pesta porcina africana şi Pesta porcină clasică este identificarea virusului. Se impune recoltarea de probe pentru diagnosticul de laborator.