Doua vorbe maiestrite despre capra cu trei iezi. Sau pentru mic si pentru mare sa vezi capra la plimbare. A fost odata ca niciodata un sat care se numea Humulesti… si astazi acolo soarele rasare ca acum 100 de ani. Cocosii trambiteaza in toate diminetile mai-mai sa sparga cerurile iar gainile – gospodine fac oua direct cu stampila pe ele ca sa poti sti ca nu sunt stresate si poti sa le faci fara grija omleta.
Nu cred ca se mai gasesc pungute cu doi bani in praful drumurilor pentru ca astazi satul este asfaltat. Bojdeuca sa simpla contrasteaza puternic cu vilele masive ridicate peste noapte de imbogatitii zilei. Locuitorii arareori se mai imbraca in costumele traditionale si toata lumea cumpara de la market. Tineretul pleaca mai rar la prasila, mai toata ziua sta pe televiziuni ori pe net.
Numai spiritualitatea lui Creanga a parcurs drumul de la national la universal aruncand profunzimea gandirii sale in cele patru zari. Din carti, de pe internet, ori din spectacole oameni ce vorbesc limbi diferite afla povestile sale si le pun in rand cu cele ale lui Turgheniev, Charles Perrault, Slavici, Andersen, Tagore, fratii Grimm.
Povestea clasica o cunoaste toata lumea, iar daca mai sunt unii care au trecut de 50 de ani, sunt la pensie si nu stiu povestea… nu le ramane decat sa se dea cu gipanurile lor, sa se laude cu conturile lor si sa le cante Guta ca la noi in spectacol canta lupul, canta capra, canta toata lumea, dar nu manele!
Si tot aici putem recunoaste universul satului romanesc transpus intr-o zona de poveste in care clasicul lup, la fel ca in toate povestile lumii, dupa ce actioneaza negativ este pedepsit exemplar. Si astfel copilul invata ca daca pe vremuri il plesneai la vreme si indestul pe cel rau aveai posibilitatea sa ajungi in vreo carte cu povesti, iar daca faci asta in contemporaneitate ajungi direct pe prima pagina a ziarelor.
Oricum, una peste alta, se respecta formula „binele invinge raul” desi mai inainte binele sta la masa cu raul… dar asta-i alta poveste. Trebuie sa stiti ca in aceasta clasica montare iedutii nu butoneaza frenetic la calculator, ca orice copil din ziua de azi, asteptand sa-i pice tema gata facuta de pe nu stiu ce site, ci asteapta inocenti sa auda clasica formula: „trei iezi cucuieti usa mamii descuieti”, ceea ce se si intampla, numai ca nu capra cea impovarata de grijile cotidiene o rosteste, ci lupul cel infometat, si de aici povestea isi urmeaza cursul… Iar daca vreti sa stiti mai multe, veniti si voi la spectacol! De ce sa mai veniti la un spectacol la care toata lumea cunoaste libretul? Uite de ce: printr-o simpla juxtapunere a prezentului-imaginativ a lui Creanga cu realitatea de astazi constatam ca umanitata bate pasul pe loc si nu am invatat nimic din povestile trecutului… poate tanara generatie cu telecomanda in mana si telefonul lipit de ureche, oripilata de atitudinea indecenta a lupului sa incerce sa-i pastreze acelasi par dar sa-i schimbe naravul, ca sa mai schimbam si pe la noi povestile… altfel…
Si mai trebuie sa stiti ca dupa ce au asteptat linistite in dulapul lor, unde se odihnesc si-si fac siesta artistica dupa orice spectacol, dragi braileni, papusile din spectacol , capra, iezii, lupul, freamata de nerabdare sa se intalnesca din nou si din nou cu voi. La fel si noi, cei din spatele paravanului.Va iubim si va asteptam la spectacol! si am incalecat pe o sa si v-am dus cu capra asa…….