Cea mai bună realizare în plan cultural din ultimii ani la Brăila este înființarea și susținerea Filarmonicii “Lyra-George Cavadia”. Concertele Filarmonicii sunt tot mai valoroase, iar artiștii invitați sunt nume tot mai „grele” ale muzicii clasice din România.
Este și cazul ultimului concert, cel din 21 februarie, care l-a avut ca invitat de onoare pe violoncelistul Ștefan Cazacu. Acesta a interpretat împreună cu orchestra din Brăila un minunat concert pentru violoncel de Joseph Haydn.
Ștefan Cazacu este unul din marii violonceliști ai momentului în România. Am văzut de ce la concertul de miercuri seara. O interpretare fără greșeală, o tehnică foarte bună, o mare bucurie de a cânta în fața publicului și un violoncel realizat de lutierii italieni acum 100 de ani care sună minunat.
Prezența unui astfel de solist alături de orchestra brăileană este o recunoaștere implicită a valorii acesteia. Iar orchestra s-a ridicat la înălțimea prestigiosului solist și a asigurat un acompaniament de mare calitate. La pupitrul dirijoral s-a aflat Aurel Bălaie, un dirijor care o bună „chimie” cu orchestra și reușește să scoată ce e mai bun din ea.
Foarte bine venită este și ideea de a invita la aceste concerte tineri interpreți aflați la începutul carierei. A fost cazul pianistei Sara Leu, care la cei 16 ani arată deja o bună legătură cu pianul. Sara a început să cânte la pian acum 10 ani. Încă 10 ani de studiu în compania unor dascăli buni și o vom asculta cu aceeași admirație cu care l-am ascultat pe Ștefan Cazacu.
O notă foarte mare pentru publicul prezent la concert. Un public bun cunoscător de muzică clasică, un public cald și foarte atent la desfășurarea concertului. Se dovedește încă o dată că avem spectatori de concerte de muzică clasică, care știu să aprecieze la justa valoare interpretările de calitate. Dar este și invers. Interpretările foarte bune reușesc să cucerească spectatorii, chiar și pe cei mai puțin familiarizați cu muzica simfonică.
Și câteva mici observații. La astfel de concerte nu au ce căuta pe scenă panouri și afișe. Nici panoul cu programul spectacolului (publicul îl primise deja la intrare) și nici cel cu Consiliul Județean Brăila (publicul știe cine finanțează Filarmonica). Dar, mai ales, nu are ce căuta pe scenă acel buchet de flori artificiale (care apare la toate concertele). Ghivecele cu flori naturale și bine îngrijite sunt suficiente!
Trecând peste aceste detalii (dar care au importanța lor la acest nivel), să rămânem cu bucuria unui nou concert de excepție al Filarmonicii brăilene. Și cu convingerea că banii investiți în cultură nu sunt bani risipiți, ci investiții în viitorul nostru, al tuturor.
Dan Rotaru