O analiză lucidă și necruțătore a stării teatrului românesc contemporan este ceea ce ne propune Mimi Brănescu în ultima premieră pusă în scenă la “Maria Filotti”.
Teatrele din Romănia trec prin momente grele. Scandalurile care se țin lanț în teatrele din București în aceste zile o dovedesc din plin. Fie că vorbim despre subfinanțarea teatrelor, fie de managementul lor defectuos, fie că luăm în discuție soluțiile regizorale, fie calitatea pieselor puse în scenă, toate acestea sunt motive de supărare și ceartă în domeniul teatral.
Discuția este lungă și nu e de ieri de azi. Așa că, pentru o bună informare în domeniu, vă recomandăm cu căldură piesa lui Mimi Brănescu, Minunații Orinoco. Veți vedea acolo toate problemele teatrului românesc, (s)puse cu curaj pe scenă în fața spectatorilor.
Mimi Brănescu semnează atât textul piesei, cât și regia spectacolului. Rezultatul este remarcabil. Se vede că Brănescu știe bine necazurile teatrului românesc și nu ezită să le scoată la lumină. De la felul cum se fac finanțările teatrelor la modul cum se stabilesc distribuțiile pentru spectacole, de la limba română vorbită pe scenă la relația actor-regizor, de la problemele de zi cu zi ale actorilor la calitatea textelor dramatice de azi, toate acestea sunt trecute în revistă în piesa amintită.
Textul e savuros, cu multe poante și săgeți trimise către actori, regizori și critici de teatru contemporani. Soluția regizorală este, la rândul ei, sclipitoare – teatrul în teatru. Pretextul este punerea în scenă a unei piese istorice cu personaje, fapte și situații inventate, dar care amintesc de societatea romănească de azi. Pe parcursul derulării piesei, ies la iveală, cum spuneam, toate neajunsurile teatrului din Romănia. Cum ar veni, dacă așa-zisa pagină de istorie nu are corespondent în istorie, problemele teatrului românesc inventariate în piesă sunt cât se poate de reale.
Jocul actorilor este la mare înălțime. Se vede bine că le place ce joacă, că acolo sunt și problemele lor. Decorul e simplificat la minimum, costumele trimit la o epocă istorică incertă, iar muzica e minunată. Să subliniem încă o dată calitatea textului și faptul că acesta e scris integral în versuri. Deși textul folosește de mai multe ori cuvinte sau expresii licențioase, acesta nu alunecă nicidecum în vulgaritate.
Spectacolul cu piesa Minunații Orinoco ar merita să facă “turul teatral” al României, adică să se joace în toate teatrele din țară. Suntem siguri că ar fi bine primit peste tot. Și asta atât grație textului și regiei semnate Mimi Brănescu, cât și jocului de excepție al actorilor brăileni. Deși vorbește despre neajunsurile teatrului românesc de azi, specatcolul ne demonstrează tocmai contrariul: că teatrul românesc are viitor.
Dan Rotaru
FlashScore Liga 2 
