Credincioșii prăznuiesc în data de 6 ianuarie Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Boboteaza. Botezul Mântuitorului in Iordan, poarta si denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”, termeni care provin din limba greaca si înseamnă „arătare”, „descoperire”. De ce arătare sau descoperire? Pentru ca in momentul in care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât in chip de porumbel si a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.
Sărbătoarea Bobotezei a început la Brăila cu o slujbă ținută de ÎPS Casian Crăciun și un sobor de preoți din Brăila la Catedrala Nașterea Domnului din Bariera Călărașilor, iar de la ora 11.00 s-a pornit într-o procesiune până pe Faleza Dunării, unde a fost sfințită apa de Bobotează. Procesiunea este unică în România, doar la Brăila existând tradiția ca Înalt Prea Sființia Sa arhiepiscopul Dunării de Jos însoțit de soborul de preoți, dar și de sute de credincioși să se deplaseze pe Calea Călărașilor, de la slujba de la Biserică până la locul unde se află butoaiele cu apă ce așteaptă să fie sfințită.
Pe Faleza Dunării de la Brăila, sute de credincioși au asistat la slujba de Sfinţire Mare a apei. Slujba este specială şi cuprinde citiri din paremiile Vechiului Testament, Apostol şi Sfânta Evanghelie, precum şi a unor rugăciuni speciale alcătuite de Sf. Sofronie Patriarhul Jerusalimului.
După sfinţirea apei sunt stropiţi credincioşii de către preot şi se poate lua pe nemâncate aghiasma. Timp de 8 zile (până la odovania Bobotezei – 14 ian ) credincioşii pot lua dimineaţa pe nemâncate, după ce s-au închinat Aghiasma Mare , şi pot stropi cu ea casa, ogorul şi animalele. Toată natura participă la taina sfinţirii prin epifania Domnului!
După trecerea celor 8 zile Aghiasma Mare se păstrează de fiecare credincios la casa lui, într-un loc curat şi cinstit şi se foloseşte la marile praznice sau în zilele cu post negru – având binecuvântarea duhovnicului. Dacă rămâne Aghiasmă Mare dintr-un an în altul, cea veche se poate pune la flori sau în pământ curat.
