Slujba de denie din aceasta seara face referire la ziua de miercuri, atunci cand dumnezeiestii Parinti au hotarat sa faca pomenire de femeia cea pacatoasa, Maria Magdalena, cea care a uns pe Domnul cu mir.
Crestinii ortodocsi sunt indemnati, in Saptamana Mare, sa participe la slujbele ce se tin in toata aceasta perioada, deniile. Acestea sunt cele mai profunde sau frumoase slujbe crestine. Deniile au aparut odata cu crestinismul si se tin si in Postul Mare al Pastilor. Deniile se tin seara, dupa ora 18.00, si se deosebesc de priveghere, tot slujbe de seara, prin faptul ca se refera numai la utrenia savarsita seara. De luni pana vineri, in ziua rastignirii, preotii rostesc rugaciuni rituale, canturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament, numite paremii. Evangheliile sunt randuite astfel ca in fiecare zi din Saptamana Patimilor sa se citeasca o anumita Evanghelie. Slujba de denie de marti seara face referire la ziua de miercuri, atunci cand dumnezeiestii Parinti au hotarat sa se faca pomenire de femeia cea pacatoasa, Maria Magdalena, cea care a uns pe Domnul cu mir, dar si pomenirea despre cele zece fecioare, care asteptau venirea Mirelui. Spune, aceasta frumoasa pilda, ca cinci dintre fecioare erau intelepte, iar celelalte cinci fecioare erau neintelepte (Matei 25). Iesind in asteptarea Mirelui, cele intelepte si-au impodobit candelele si au luat, pe langa uleiul din candela, si alt vas, cu untdelemn. Cele neintelepte au venit doar cu candelele impodobite, fara alt untdelemn. Asteptand venirea Mirelui, untdelemnul a ars si in candelele fecioarelor intelepte si in cele ale fecioarelor neintelepte.
Vazand fecioarele neintelepte pe celelalte fecioare impodobindu-si iarasi candelele, le-au cerut din untdelemnul lor. “Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua, nici voua, mergeti de cumparati”. si, cand au plecat sa cumpere untdelemn, a venit Mirele si cele pregatite au intrat in cetate. Cand s-au intors fecioarele neintelepte, usa era incuiata.
Aceasta pilda ne indeamna la priveghere si rugaciune: “Privegheati, caci nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului”.
Suntem indemnati sa veghem necontenit, prin lucrarea faptelor bune, sa fim cu mintea treaza si cu inima deschisa la sosirea Mirelui, care se indreapta spre locul Capatanii, sa rastigneasca, odata cu El, pacatele noastre. Sa ne impodobim candela sufletului si, cu faclia aprinsa, sa ne urmam Stapanul, pe calea ce duce de la tristete la bucurie, de la intuneric la lumina si de la moarte la viata, sa fim pregatiti si luminati, ca nu cumva sa auzim, asemenea fecioarelor neintelepte: “Adevarat zic voua: nu va cunosc pe voi.” (Matei, cap. 25. vers. 12)