Ştiţi filmul … Cam asta este impresia mea despre brăileni când ajung în Braila. Toţi par după o mare beţie din care nu-şi mai amintesc nimic, dar după care trag cele mai nenorocite şi surprinzătoare ponoase.
Drumurile. Când ai intrat în oraş, după ce ai trecut de Vărsătura si complexul comercial, începe “viaţa lui Aldo Moro” pentru maşini (vorba unui politician PSD). Şosea super ok, străzi ca-n Beirut! (Pe Buzăului nu vin că … jalea Brăilei începe de la kilometrul 78.) Culmea e că-i spuneam unui prieten că în Galaţi străzile sunt mult mai bune şi, tot culmea, m-a contrazis! I-am amintit că el nu poate merge cu peste 40 km pe oră decât pe Călăraşi, între Barieră şi Casa Albă, Dorobanţi şi Griviţa. Dacă le spui că-n Bucureşti mergi cu „suta” (uneori se poate şi fără să te prindă Poliţia) se uită la tine ca la papagal …
Intrând pe străzi secundare, hai să zicem Ştefan Cel Mare sau Hipodrom, viteza scade drastic la 20 de km pe oră ca să-ţi ţii banii în buzunar şi nu să-i donezi unui service auto. Ca să nu vorbesc de “proaspătul asfaltat” Mihai Bravu.
Culmea e că lumea e mulţumită! Citeşti presa şi nimeni nu zice nimic! Au murit jurnaliştii? Unde sunt ăia răii de la Libertatea sau Monitorul? Unde sunt ăia care prin ’90 lucrau la ziarele centrale? Ehehe, ce vremuri! Ce frică le erau autorităţilor de pe atunci!
Azi, toţi brăilenii sunt fericiţi de drumurile pe care le au!
Sau eu sunt după o mare mahmureală?