*Duminica Floriilor, sau Floriile, se sarbatoreste in ultima duminica dinaintea Pastelui * Din punct de vedere religios, Floriile marcheaza Intrarea in Ierusalim a Mantuitorului * in aceasta zi, este dezlegare la peste, iar in biserici se oficiaza slujba Deniei
Calare pe manzul Necuvantatoarei, intra in Ierusalim, bland si smerit, Cuvantul Lui Dumnezeu. Ramurile de finic purtate de Fapturile lui Dumnezeu, osanalele rostite de gurile celor de toate varstele, aduna sosirea “Celui prin care toate s-au facut”, (Ioan I, 3), in Cetatea Sfanta a Ierusalimului. Curiozitate, teama, uimire si speranta sunt trairi launtrice ale cetatenilor Ierusalimului. Cu totii doreau sa-l cunoasca “pe Cel ce vine intru numele Domnului, pe Imparatul lui Israel”, (Ioan XII, 3). Avem inimile stranse in fata Celui ce avea putere asupra mortii. Cu prea putin timp in urma, Viata a daruit viata lui Lazar din Betania “cel mort de patru zile”, (Ioan XI, 43). Se minunau cum, Cel ce are biruinta asupra mortii intra atat de smerit, calare pe manzul asinei in Sfanta Cetate a Ierusalimului. Tot poporul lui Dumnezeu astepta izbavirea. Unii asteptau o izbavire lumeasca, de sub jugul roman, dar altii care au inteles mesajul Domnului Pacii, asteptau izbavirea duhovniceasca din robia adusa in lume prin neascultarea lui Adam si a Evei, protoparintii neamului omenesc, asteptand imparatia lui Dumnezeu, pe Pamant. De aceea, gasim langa piciorul crucii pe care era rastignit Hristos, oameni plangand si hainele sfasiindu-si, dar si oameni ai aceluiasi popor care l-au primit pe Hristos, cu teama, uimire si nadejde la intrarea in Ierusalim, dar care acum striga: “Ia-l, Ia-l, Rastigneste-l!” (Ioan 19, 15).
Traditii de Florii
De Florii, oamenii merg la biserica pentru a sfinti crengutele de salcie pe care le pun la geamuri, la usi sau la porti. Aceste ramuri sfintite se pastreaza peste an, fiind folosite cu credinta la tamaduirea diferitelor boli. Oamenii obisnuiesc si sa infiga aceste ramuri in straturile proaspat semanate, sa le puna in hrana animalelor sau sa le aseze pe morminte. Ramurile verzi simbolizeaza castitatea, dar si renasterea vegetatiei, amintind totodata de ramurile cu care a fost intâmpinat Iisus la intrarea in Ierusalim, in aceasta zi. In seara acestei duminici incep in biserici frumoasele slujbe ale deniilor din saptamana Sfintelor Patimi. Fiind o sarbatoare care marcheaza reinvierea naturii, sensul ei este atribuit si elementelor din viata cotidiana.
De Florii se obisnuieste sa se faca “de ursita”, astfel ca fetele aflau, prin diverse procedee, daca se vor casatori sau nu in acel an. Tot de Florii, martisorul purtat pana in aceasta zi se pune pe ramurile unui pom inflorit sau pe un maces, iar zestrea se scoate din casa pentru aerisire.
De asemenea, la miezul noptii se fierbe busuioc in apa, iar dimineata fetele se spala pe cap cu aceasta fiertura, ca sa le creasca parul frumos si stralucitor. Ce ramane se toarna la radacina unui par, in speranta ca baietii se vor uita dupa ele, ca dupa un copac inflorit. In popor se mai spune ca cine indrazneste sa se spele pe cap in ziua de Florii fara apa descantata si sfintita risca sa albeasca. Se spune, din batrani ca, asa cum este vremea in ziua de Florii, asa va fi si in ziua de Paste.