Iniţiem astăzi o rubrică nouă, ce se vrea o incursiune în istoria presei brăilene, fără însă a folosi o metodologie riguroasă, bazată pe o cronologie strictă şi o inventariere exactă a publicaţiilor tipărite la Brăila. Acest lucru nu ar fi pur jurnalistic şi oricum ar fi uşor futil în condiţiile în care există deja pe piaţa editorială brăileană o carte excelentă care surprinde cu acribie şi în spirit ştiinţific istoricul presei locale: Dicţionarul presei brăilene (1839-2007), volum semnat de Ion Volcu şi apărut la Editura Istros a Muzeului Brăilei în anul 2009.
Nouă ne revine doar surprinderea, la nivel de comentariu şi analiză, a unor crâmpeie din viaţa Brăilei, aşa cum presa de odinioară înţelegea să le aducă la cunoştinţă publicului cititor, pe atunci, ce-i drept, mult mai avid de lectură jurnalistică, decât omul contemporan. Încercăm astfel să intrăm în atmosfera unei lumi aproape dispărute după accidentul istoric din 1944, o lume la care privim cu jind, bolborosind înciudaţi: „Ehe, ce era Brăila odată!…” Acum, să nu ne amăgim, nu era o lume perfectă, dar oamenii erau un pic mai frumoşi. Chiar şi în ipostazele lor ridicole…
Jos Asasinii!, număr unic, Brăila, 9 oct. 1905
Începem cu o gazetă ofensivă, mai degrabă un manifest de indignare, cu semnatari anonimi şi care a apărut la Brăila (Tipografia „Artistică” Brăila, Caleaa Regală 23) în contextul unui fapt istoric extrem de tensionat şi controversat: prigoana declanşată de naţionaliştii greci în vara anului 1905 împotriva aromânilor din zona Pindului. Abuzurile şi asasinatele săvârşite atunci de greci împotriva celor care foloseau limba română în Macedonia, îndreptate inclusiv împotriva preoţilor care slujeau la biserică în limba maternă sunt o realitate confirmată la acea vreme de comunicatele îngrijorătoare remise în ţară de către Însărcinatul cu afaceri al României de la Constantinopole.Ei bine, la astfel de atrocităţi, opinia publică din ţară şi, iată, mai cu seamă cea din Brăila, reacţionează dur, mesajul fiind unul ameninţător. Puseul de revoltă al brăilenilor are ca ţintă, deşi pe o cale ocolită, comunitatea greacă din oraş, foarte numeroasă încă de atunci. Cităm de pe prima pagină a gazetei „Jos Asasinii!”:
Români! JOS ASASINII. Acesta este strigătul care trebue să iasă azi din piepturile tuturor acelora cari simt româneşte. Banditismele greceşti revoltă firea nostră pacinică, căci nu putem sta nepăsători în faţa sălbăticiilor la care se dedau bandele protejate şi întreţinute de guvernul grecesc în contra fraţilor noştri din Macedonia. Destul am privit şi am suferit! Am crezut că grecii îşi vor veni în fire, astăzi vedem însă că nebunia lor nu mai are margini. Nu mai putem suporta durerea ce o simtim cănd ne vin veştile triste, ce anunţă masacrarea românilor de la Pind, nimicirea satelor, jefuirea bisericilor nostre creştineşti.
Avem astfel de-a face cu reacţia clasică, de manual, în ceea ce priveşte psihologia maselor. La un abuz, automat se răspunde pe măsură. Mai ales în Balcani… Pe următoarele pagini sunt descrise, în termeni de reportaj, aspecte negative care caracterizează capitala Greciei unde, printre altele, cerşetoria este în floare şi se vinde… brânză împuţită cu nu mai puţin de 4 lei chilogramul. Iar îndemnul final al naţionaliştilor brăileni este necruţător:
1. Rupeţi ori ce relaţiuni cu grecii.2. Nu mai salutaţi pe greci. 3. Nu cumpăraţi nimic de la greci.
Cititorii interesaţi de lectura integrală a jurnalului Jos Asasinii! pot răsfoi gazeta la Secţia de Colecţii speciale a Bibliotecii „Panait Istrati”.