Sâmbătă şi duminică, actorii Teatrului ”Maria Filotti” își reiau reprezentațiile după o minivacanță de sărbători. Teatrul brăilean oferă publicului la sfârşitul acestei săptămâni două piese de excepţie, ”Neranţula”, de Panait Istrati și ”Papagaliţa şi curcanul”, de Robert Thomas.
Sâmbătă, 14 ianuarie, de la ora 18.00, în sala Bujor Macrin, actorii Teatrului brăilean pun în scenă piesa „Neranţula”, de Panait Istrati, în regia lui Bogdan Budeş, cea mai nouă premieră oferită publicului de Teatrul Maria Filotti. Din distribuţia spectacolului fac parte: Corina Borş, Nicholas Catianis, Alexandru Marin, Adrian Ştefan, Emilia Mocanu, Valentin Terente şi Silvia Iulia Tariq.
Destinul omului și scriitorului Panait Istrati depășește cu siguranță orice formă de imaginație. S-a născut la Brăila, spre final de secol al XIX –lea, oraș multietnic în care români, turci, evrei, greci, ruşi, armeni, bulgari şi saşi conviețuiau pașnic, în acel evantai de străzi pietruite ce se pierd în Dunăre, în acea lume cosmopolită din care s-au născut sublimele sale personaje, precum Chira, Codin sau Moș Anghel.
Duminică, 15 ianuarie 2017, de la ora 18.00, la Sala Mare se joacă spectacolul „Papagaliţa şi curcanul”, de Robert Thomas, regia Radu Nichifor. Această piesă revine pe scena teatrului brăilean cu o distribuție ce îi cuprinde pe Monica Ivaşcu, Marcel Turcoianu, Valentin Terente, Ramona Gîngă, Elena Andron, Narcisa Novac, Adrian Ştefan, Adrian Iacov, Wanessa Radu, Dan Moldoveanu.
Piesa lui Robert Thomas, Papagaliţa si Curcanul este o comedie neagră în trei acte prezentată pentru prima dată la Paris în anul 1966 la Théâtre du Vaudeville. Actiunea are loc în apartamentul Maestrului Rocher, notar din Paris, apartament în care, într o seară după plecarea clienţilor, Alice Postic, secretara, descoperă cadavrul notarului cu un cuţit înfipt în spate. Alice, disperată, reuşeşte să anunţe poliţia înainte de a leşina, însă la sosirea ofiţerului Maximin, trupul notarului dispăruse! În scenă apare şi inspectorul Henri Grandin, cunoscut în lumea poliţiştilor drept „omul de fier”, datorită cerbiciei sale, acesta se dovedeşte a fi o mai veche cunoştinţă a domnişoarei Postic, care, însufleţită de dorinţa aflării adevărulului, porneşte propia anchetă. De aici până la final urmează o adevărată cavalcadă de încurcături şi suspiciuni, iar concluzia finală generală este: „Moartea nu a fost ceea ce am crezut!!!”