In aceasta saptamana am ales sa il prezentam pe cel care de 16 ani este liantul institutiei cu mass-media. Nascut pe 14 septembrie 1972, in Braila, Jenel Sogor, purtatorul de cuvant al Inspectoratului de Politie Judetean Braila se poate mandri cu o cariera de invidiat. Pasionat de uniforma si de tot ceea ce inseamna munca in politie acesta activeaza in domeniu de 23 ani si ne-a marturisit ca o face cu aceeasi pasiune si daruire ca la inceput.
Ce scoala ati absolvit si care era materia dumneavoastra preferata?
In perioada 1990-1991, am urmat cursurile scolii de Agenti de Politie “Vasile Lascar”, din Campina, imediat dupa absolvirea liceului.
Inca din scoala generala am fost pasionat de lectura cartilor politiste, de metodele pe care le aplicau specialistii in domeniu, pe atunci, cu foarte putine mijloace tehnice la indemana, mai mult bazandu-se pe intuitie si experienta, pentru a identifica autorii unor infractiuni extrem de grave. Si din acest motiv mi-a placut foarte mult Criminalistica, insa, din pacate, pasii in profesie nu m-au dus acolo.
Ulterior, ajungand sa lucrez la Cazier Judiciar si Evidenta Operativa, unde seful serviciului era si redactor sef al saptamanalului “Ancheta”, domnul colonel Virgil Popa, am fost “cooptat” de acesta sa-mi incerc talentele scriitoricesti. Pot spune deschis ca el a fost parintele meu in jurnalism si in cariera pe care am urmat-o, ulterior, si ii multumesc pentru asta, din pacate a plecat, prea curand, dintre noi.
Ca elev, faceati parte din categoria celor cuminti si mereu cu mana pe sus, sau erati mai zvapaiat ?
Am fost un elev ascultator si mi-am dat silinta sa fac tot ceea ce era posibil sa fiu in frunte. Mi-a reusit deseori. Mai mult decat atat, parintii mei au fost tot timpul alaturi de mine si m-au sfatuit toata viata sa fiu un om bun si sa invat cat mai mult, intelegand de la ei ca altfel nu poti reusi in viata. Tatal meu, chiar, fiind in scoala generala, a tinut sa ma duca la locul lui de munca- sudor calificat la Promex S.A.- ca sa imi arate conditiile in care se muncea in salopeta, in fum, praf, zgomot infernal si altele, ca sa ma convinga sa nu ajung vreodata sa lucrez acolo, ci sa invat sa imi pot alege o meserie pe masura. si lor le multumesc pentru cei 7 ani de acasa, cum se spune.
Desigur, ca orice copil, am facut si boacane, mai mici sau mai mari, insa, acum imi amintesc de ele zambind, tinand cont ca si ele iti influenteaza caracterul, daca ai stiut sa inveti ceva bun din aceste experiente.
De cand sunteti la Biroul de Presa al institutiei si ce au reprezentat toti acesti ani pentru dumneavoastra?
La Biroul de Presa al Inspectoratului de Politie Judetean Braila am inceput sa lucrez, din anul 1999, initial, efectuand redactarea computerizata a buletinelor de presa, sub coordonarea colonelului (r) Marian Fincu, purtatorul de cuvant de la care am avut ce invata si de la care am preluat stafeta.
Faptul ca pentru mine a fost ceva inedit si mi-a placut din prima clipa, a facut ca sa ma gandesc foarte serios la ce mi-as dori sa fac in continuare din punct de vedere profesional. Ceea ce am si facut. Am hotarat sa fac studii universitare in domeniu si, in anul 2005, am absolvit cursurile Facultatii de stiinte Administrative si ale Comunicarii, din cadrul Universitatii “Constantin Brancoveanu”- Braila, licentiat in Jurnalism si, apoi, am continuat, in anul 2009, cu Masterul in “Dreptul Informatiilor si Securitatii Private”, studiind la Universitatea Ecologica.
Pot spune ca in toti acesti ani am acumulat experienta in jurnalism si relatii publice si, intotdeauna, pentru mine cel putin, am convingerea ca, profesand cu placere, este imposibil sa nu iti reuseasca aproape tot ce ti-ai propus.
Ati fost unul dintre redactorii ziarului “Ancheta”, o publicatie destul de cunoscuta in aceea perioada, care a ajuns si la un tiraj de 10.000 de exemplare. Cum a fost aceasta activitate jurnalistica pentru dumneavoastra?
Acei ani au insemnat pentru mine perioada in care am invatat cu placere tot ce inseamna activitatea desfasurata intr-o redactie a unui ziar, de la idee, la primul rand scris de mana, pana la tipografie, apoi in fata cititorului. Este o munca extraordinara pe care eu nu o cunoscusem pana atunci. Si, evident, am urmat toti acesti pasi, am fost redactor, tehnoredactor, responsabil cu difuzarea ziarului si, ulterior, redactor sef. Din pacate, si ziarul “Ancheta”, ca multe alte publicatii care au trecut prin valul de criza economica, a incetat sa mai apara de la sfarsitul anului 2010, dupa mai bine de 20 de ani de existenta.
Din punct de vedere profesional va considerati implinit?
Daca nu te perfectionezi tot timpul, odata cu toate schimbarile societatii in care traim, niciodata nu te poti considera implinit profesional. Doar poti sa te bucuri de fiecare implinire in parte si sa analizezi daca au fost mai multe decat esecuri. Daca majoritatea sunt impliniri, atunci poti spune ca e bine.
Pot afirma doar ca implinirea tuturor eforturilor mele profesionale a fost in anul 2006, cand, in urma participarii la concursul pentru ocuparea functiei de purtator de cuvant si trecerea in corpul ofiterilor, am fost admis.
In toti acesti ani de activitate, care este cea mai frumoasa amintire a dumneavoastra?
Multe au fost experientele frumoase, insa imi amintesc mereu cu placere despre momentul in care, depunandu-mi dosarul pentru inscrierea la Academia de Politie “Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti, in anul 1990, impreuna cu ceilalti candidati, inspectorul sef de atunci, Gral.mr. (pm) Grigore Constantinescu, intemeietorul ziarului “Ancheta”, ne-a dat prima noastra “misiune”.
Grupati cate doi candidati, am primit un colet cu cate 100 de exemplare ale primului numar al ziarului si ne-a spus sa mergem in oras sa le vindem, iar a doua zi sa ne prezentam cu contravaloare lor si sa o predam.
M-am postat in fata fostului Magazin “Dunarea”, alegand aceasta zona foarte populata, si, dupa ce m-au vazut aproape toti prietenii si vecinii ca vindeam ziare si nu dadeam la Academia de Politie, asa cum stiau ei, am invatat ca, daca nu fac putina reclama ziarului, tipand in gura mare despre aparitia noului ziar si titlurile concludente, la numai 3 lei, nu puteam vinde mare lucru. Asa ca am lasat rusinea la o parte si, in mai putin de doua ore, le-am vandut pe toate.
Dupa nu foarte multi ani, asa cum am spus si anterior, de la vanzator al primului numar al ziarului, am ajuns redactor sef al acestuia.
Aveti vreo pasiune cu care va ocupati timpul liber?
Timpul meu liber este foarte limitat, tinand cont ca oricand trebuie sa raspund solicitarilor profesionale, insa, recunosc faptul ca am ramas la aceeasi pasiune, profesia de politist, numai ca am trecut de la lectura la vizionarea filmelor sau serialelor de acest gen.