În istoria lor convulsivă, românii au început să meargă „înainte” abia pe la 1944, mai exact începând cu data de 23 august. „Înainte”-le acesta nu ar fi fost niciodată posibil fără ajutorul imens şi total dezinteresat al poporului rus sovietic înregimentat în Armata Roşie şi care a adus unda de şoc civilizatoare peste o naţiune coruptă şi devastată de „fascişti”.
În acelaşi timp, operaţiunea sovietică de eliberare şi consolidare a civilizaţiei în spaţiul carpato-danubiano-pontic nu ar fi fost posibilă fără efortul uriaş al cozilor de topor autohtone care au sprijinit (mai întâi propagandistic, iar apoi de-a dreptul heirupistic) nobilul proces istoric.
Brăila a avut şi ea eroii ei. Deci nu e oraş martir doar de la 1989… Iaca, oficiosul Organizaţiei Judeţene a Partidului Comunist din România, ziarul Înainte!… din 6 oct. 1944, îşi loveşte în inimă cititorii cu o poveste delicată în care este implicat un… T34. Citiţi! Firile mai sentimentale să-şi pregătească şi o batistă.
„Tata Suluchin a dat fiului său acest tanc”
Aşa stătea scris pe un tanc T34 pe care l-am văzut trecând prin oraşul nostru spre front. Un tată, din agoniseala lui şi călăuzit de un înalt spirit de patriotism, donează un tanc fiului său pentru a lupta contra năvălitorilor nazişti.
Asemenea fapte se găsesc din abundenţă în Rusia Sovietică. Gestul, în măreţia lui, denotă o conştiinţă înaltă patriotică, o conştiinţă de luptă contra celor care le-au omorât fiii muncitori şi paşnici, celor care le-au furat bogăţiile şi le-au necinstit fiicele şi mamele.
Gestul ilustrează o stare de afectivitate filială în corelaţiune cu sentimentul patriotic, care se întregesc reciproc şi se manifestează armonios şi intens.
Fiul, locotenent, comandantul tancului, ne relatează şi despre alte asemenea fapte.
Sunt părinţi care cumpără avioane pentru fiicele şi fiii lor, ca să lupte contra unui duşman aşa de bine definit în conştiinţa lor. Gândul dela cele ce se întâmplă în URSS şi care nu găsesc corespondent în altă parte, mi s-a întors către fiii ţării mele, care până mai ieri, cei avuţi tot cu bani „cumpărau” pe unde ştiau un ordin de lăsare la vatră, iar fiii nevoiaşi ai patriei luptau pe front fără să ştie pentru ce, luptau sub semnul unei cauze aprioric pierdută.
Tnacul dăruit de tată fiului său prezintă un aspect care răstoarnă pe cel care ni-l prezintă propaganda fascistă şi interesată.
Contactul cu armata roşie ne-a revoluţionat sentimentele, ne-a inversat concepţiile şi tinde să ne repună pe adevărata cale conceptuală. Prin contactul cu armata roşieeliberatoare izbutim să ne limpezim concepţia noastră de stările de lucruri din URSS.
G. Popescu
Aţi fi putut crede că o matahală T34 poate mişca atât de duios acest boţ fragil şi catifelat care este sufletul omului?