În discursul său din Parlament, Dacian Cioloş a pronunţat „locuri de muncă” de peste 30 de ori în decurs de jumătate de oră. Primarul de Brăila, Marian Dragomir, din iunie, de la instalarea în funcţie, nu a pronunţat niciodată aceste cuvinte. De fapt, nimeni din zona PSD-ului nu pronunţă aceste cuvinte. Le e frică de aceste cuvinte. Şi domnului Dragnea îi este frică de aceste cuvinte. Dacă românii ar avea locuri de muncă şi n-ar mai fi muritori de foame nu ar mai putea fi „legaţi, luaţi în braţe şi aduşi la vot”. Acestea sunt cuvintele domnului Dragnea către deputatul PSD Valentin Boboc: „Băi Vali, văd că Victor are telefonu-nchis… Aveţi decât 38% prezenţă-n Alexandria. (…) Băi, am înţeles, da’ organizaţi-vă să mi-i aduceţi pe toţi la vot, băi! Îi legaţi, îi luaţi în braţe! (…) Zi, mă, să-i aducă-n oraş, mă!”. Deci „să-i aducă-n oraş”… Pe cine? Pe cei care nu sunt din oraş, pe cei din mediul rural.
Dacă Brăila nu s-a putut face remarcată până acum prin nimic semnificativ, ci din contră, a fost ţinta ironiilor de tot felul, în PNL Brăila s-a întâmplat un lucru care va rămâne în istoria fragilă a ultimilor 25 de ani. Brăilenii din mediul rural vor să fie reprezentaţi în Camera Deputaţilor de un om din mijlocul lor, de un om care le cunoaşte problemele, care trăieşte printre ei şi care nu-i dispus să facă jocuri din cele mai sterile. E valabil şi pentru primarii PSD. Mai mult ca sigur că şi aceştia s-ar dori reprezentaţi de un om din mijlocul lor. Acesta este un exemplu de democraţie populară. Vectorul de reprezentare într-o democraţie populară porneşte de jos în sus, nu se propagă de sus în jos.
Costel Capbun, primarul comunei Berteştii de Jos, a spus-o de multe ori: din 7 deputaţi şi 3 senatori de Brăila, jumătate dintre ei nu prea au habar de mediul rural brăilean. Pe lângă faptul că nu au habar, nici nu-i interesează. Şi dacă nici nu-i intereseză, nici nu pot fi găsiţi pe undeva să li se ceară socoteală. Să presupunem că un brăilean din Berteştii de Jos i-a dat votul său domnului Cristian Rizea de la PSD. Înainte de a i-l da, domnul Rizea i-a promis câte în lună şi-n stele. Domnul Rizea, apoi, a plecat la Bucureşti, iar săteanul nostru a rămas cu buzele umflate. În cazul în care domnul Rizea ar fi trăit tot în mediul rural, ca şi el, ar fi fost altceva. Săteanul păcălit ar fi avut posibilitate de a merge, consumând puţine resurse, şi de a cere socoteală. Este o chestiune practică, ce ţine de o anumită corectitudine.
Un lucru e clar: în Brăila, adevărata schimbare pleacă din mediul rural, de la primarii PNL. Asta este adevărata schimbare – democraţie populară reală! De jos în sus!